După zece ani

Pentru orice cititor cunoscător al literaturii universale această formulare îi poate pune în faţa ochilor binecunoscutul roman al lui Alexandre Dumas „După douăzeci de ani”. Dar la fel cititorii acestui roman au realizat că după cei „douăzeci de ani” tinerii şi chipeşii muşchetari care au apărat pe atunci hotarele Franţei şi onoarea reginei lor nu mai erau decât nişte bătrânei simpatici care erau ajutaţi destul de mult de fiul unuia dintre ei. Raul, viconte de Bragelone, fiul lui Athos, intrase deja în scenă şi îi ajuta destul de mult pe camarazii de arme ai tatălui său din tinereţe.

Cu totul alta a fost atmosfera de duminica trecută de la Chiraleş. Enoriaşii acestei parohii ortodoxe române de pe valea Şieului au sărbătorit cea de-a zecea aniversare a resfinţirii bisericii lor. De aici vine şi titlul articolului de faţă „După zece ani”. Iar dacă cei trei faimoşi muşchetari francezi îl aveau acum pe tânărul Raul alături tot la fel şi enoriaşii Chiraleşului îl aveau alături de ei pe tânărul preot paroh Horaţiu Mureşan. Acesta nu este nimeni altul decât fiul părintelui paroh Ioan Mureşan care a lucrat atât de mult în ogorul Domnului pentru a îndeplini visul chirlejenilor de a vedea din nou în mijlocul lor un ierarh care să sfinţească rodul ostenelilor lor.

În dimineaţa frumoasei zile de duminică 4 octombrie, la exact 10 ani şi o zi, clopotele chemau credincioşii la biserica la fel de frumoasă ca şi acum 10 ani în momentul resfinţirii ei de către Prea Sfinţitul Irineu Bistriţeanul. Frumosul sobor de preoţi alcătuit din fii ai satului şi din preoţi invitaţi de către părintele paroh Horaţiu îi aşteptau în biserica frumos aranjată încă din ajun. Cântările Sfintei Liturghii interpretate atât de frumos de cântăreţii de la strană şi de femeile din corul credincioaselor din parohie îţi lasă impresia că ceva cu totul şi cu totul deosebit se săvârşea în interiorul bisericii. Se spune că în cadrul unei sfinte liturghii ortodoxe îngerii coboară din cer pentru a-i acompania pe cei care cântă, dar la Chiraleş parcă îngerii s-au întrupat şi s-au amestecat printre oameni pentru ca ajutorul lor să fie mai substanţial. La sfârşitul sfintei liturghii festive părintele Grigore Linul din satul vecin Chintelnic le-a înfăţişat părinţilor coliturghisitori şi credincioşilor care este importanţa „urmării lui Hristos” adică importanţa „urmării învăţămintelor” Acestuia. În mod logic, spunea părintele, răsplata va fi una singură şi foarte sigură – mântuirea şi moştenirea împărăţiei cerurilor. Deoarece fusese invitat şi părintele protopop Vidican care din binecuvântate pricini nu a reuşit să ajungă la sărbătoarea Chiraleşului s-a transmis şi mesajul de felicitare trimis de către sfinţia sa.

Şi deoarece aminteam la începutul articolului pe tânărul preot paroh Horaţiu Mureşan cel care a fost hirotonit pe seama parohiei Chiraleş imediat după adormirea întru Domnul a vrednicului de pomenire părinte Ioan Mureşan doresc să spun câteva cuvinte şi despre fostul părinte paroh. Acesta, părintele Ioan Mureşan, a fost un adevărat părinte pentru enoriaşii din Chiraleş lucrând „cu timp şi fără timp” în sluba turmei celei cuvântătoare a satului, iar acum la ceas aniverar familia sfinţiei sale i-a adus un frumos omagiu. Cu lacrimi în ochi părintele Horaţiu i-a invitat pe cei prezenţi în sfânta biserică să participe la parastasul ridicat în amintirea şi spre pomenirea celui care a fost părintele Ioan, tatăl actualului părinte din Chiraleş. Cu toţii cei prezenţi, credincioşi din Chiraleş şi din satele învecinate, oficialităţile comunei în frunte cu domnul primar şi cu domnul vice-primar al comunei Lechinţa au ridicat parastasul în amintirea părintelui Ioan. La terminarea slujbei de pomenire cei prezeni au fost serviţi cu cozonac, ţuică şi suc pentru ca această slujbă să fie mai bine primită înaintea Domnului.

Pe urmă cu toţii, în faţa frumoasei biserici din Chiraleş sau mergând spre casele lor au discutat despre frumuseţea slujbei religioase prilejuite de cea de-a zecea aniversare a resfinţirii bisericii parohiei şi despre cel care a fost sufletul acestei acţiuni. În acelaşi timp, fiind conştienţi de greutăţile duhovniceşti sau financiare care se pot oricând ivi într-o parohie mică de la ţară, credincioşii au decis să fie mereu alături de părintele paroh Horaţiu Mureşan şi să îl sprijine mereu cu ceea ce vor putea ei şi cu ceea ce le va sta la dispoziţie. Şi văzând că iniţiativa de a-şi aduce aminte de cei care au făcut posibilă resfinţirea bisericii parohiale a fost una reuşită şi-au promis ca şi peste 10 ani să se organizeze o asemenea frumoasă slujbă religioasă. Tot atunci autorul prezentului articol îi va schimba titlul în „După douăzeci de ani” şi va descrie ceea ce va fi atunci la Chiraleş.

Doamne ajută-ne să ne putem aminti mereu de cei care au făcut posibilă o asemenea bucurie şi binecuvântare la Chiraleş.

Ioan Sabin Mureşan