Esenţa vieţii

Este noapte. Pur întuneric… Somnul ne este viaţa. Nicicând nu ne trezim pentru că soarele nu se iveşte niciodată. Nu cunoaştem lumina, nici căldura. Mereu simplu, mereu estompat, eclipsat. Aşa decurge abisul vieţii, frontal, fără de sfârşit, fără de trezire.
Dar, iată! Apare o pată luminoasă care sparge înnegrirea tipică. O strălucire orbitoare, totul se cutremură, ce e dincolo de noaptea zilelor noastre se contopeşte în ceva suprem, ceva făr’de limite.
Luna orbirii sufletelor se iveşte prin douăzeci şi cinci de Mărţişoare. Nebuloase se disting printre razele îmbucurătoare. Stele pe care puţine suflete se chinuiau să le înţeleagă, stele care se frământau să ne trezească, să ne îndemne să vedem, să ne îmbibe cu speranţa că în curând totul se va schimba. „Va răsări Soarele cel Sfânt!” strigau din adâncime dar, doar câteva inimi le puteau auzi.
Minune! Un luceafăr mângâie Luna cea întru-toate minunată. Târziu am aflat că luceafărul era un vestitor, un înaripat ce se fericea de speranţa răsăririi Soarelui, unul numit Gavriil.
Trecut-au nouă luni în care doar scânteierea Lunii, a acelor stele şi a sfântului luceafăr ne mai ţineau aprinşi de-un foc plin de alinare. Nouă luni, timp suficient pentru multe suflete ce au văzut sclipirea stelelor şi fascinaţia Lunii. S-a ajuns în al douăzeci şi cinci-lea fulg a lui Undrea. O emoţie puternică a dărâmat zidurile de gheaţă ale oamenilor. Totul s-a schimbat. Inimile saltă şi se bucură, sufletele nu încap de fericire în trupurile a căror părtaşe sunt, spiritul zburdă şi se află în cea mai înaltă stare de minunare.
O rază năucitoare, orbitoare scânteiază din Luna cea Sfântă. O lumină albă înlătură păcatul din calea ei. Încă un fascicul de putere se izbeşte de noaptea vieţii, altă radiaţie divină se prelinge pe sufletele noastre. Noaptea este fragmentată în mii de bucăţi. Întunericul orbeşte din cauza sclipirii. Acesta fuge şi se ascunde în focul iadului din care, se zbat să reziste în faţa luminii, dracii cei făr’de tărie. Se prăbuşesc, pier înaintea Lui, înaintea celui mult aşteptat.
Bucuraţi-vă! Veseliţi-vă spirite privilegiate! Viaţa a învins noaptea cea prădalnică! Luna cea curată şi prea nevinovată a urmat voia cerească, a născut răsăritul Soarelui cel atât de preaslăvit şi mărit în vecii vecilor!

Diana Maria Sântionean,

Clasa a XI-a, Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”, Bistriţa.