Frig, formalism şi festivism

Bistriţenii s-au prins ieri, cu mic cu mare în horă, pecetluind sărbătoarea Zilei Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859. În Piaţa Mihai Eminescu s-a încheiat astfel programul manifestărilor dedicate Micii Uniri. Dacă pentru reprezentanţii instituţiilor din Bistriţa-Năsăud, pentru politicieni şi alţi funcţionari a fost doar o simplă formalitate, pentru micuţii elevi de la şcolile bistriţene, Hora Unirii a însemnat şi o mare bucurie sufletească. Poate că nu toţi copiii au înţeles ce a însemnat cu adevărat 24 Ianuarie, dar sinceritatea lor de acum ne dă speranţe că nu îşi vor mima sentimentele pe viitor, cum au făcut majoritatea participanşilor. Pentru că aşa se întâmplă de fiecare dată când aduci cu arcanul funcţionărime la “sărbători”.

Ceremonialul organizat la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, lângă sediul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, a debutat cu acordarea onorului militar, urmată de intonarea „Imnului Naţional al României”. Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoţi, condus de protopopul ortodox Alexandru Vidican şi protopopul greco-catolic Ioan Vasile Frişan. În final, protopopul Alexandru Vidican a spus “Dumnezeu să binecuvânteze România!”. (probabil că România are nevoie acum, ca şi la momentele cruciale ale trecutului, de mai multă grijă de Sus, când cei de jos nu mai găsesc soluţii).

Despre însemnătatea istorică a Zilei de 24 Ianuarie a vorbit Ioan Mureşan de la filiala judeţeană a Arhivelor Naţionale, care a marcat “naşterea statului naţional modern”. În alocuţiunea sa, Mureşan a amintit şi de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, ales domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească.

Depunerea de coroane de flori a fost cel mai bun moment pentru a fi înşiruite toate instituţiile militarizate, deconcentrate şi partidele politice. Câte patru-cinci angajaţi şi directorul de la “descentralizată” au adus cel mai pios omagiu domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Prin defilarea Gărzii de Onoare s-a pus punct unui ceremonial repetat de la an la an şi “simţit” tot mai puţin.

Într-un discurs memorabil, Mihail Kogălniceanu vorbea despre

misiunea ce îi revenea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de a deschide o nouă epocă. „Fii, dar, omul epocii, fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria Ta, ca domn, fii bun, fii blând, fii bun şi mai ales pentru acei pentru care mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi [...] Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii domn cetăţean; urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciună şi linguşire”. Vorbele sunt poate mai actuale ca oricând, dar oamenii prezentului nu se pot ridica la înălţimea lor.