GHEORGHE MIZGAN şi „TUNELUL TIMPULUI”

Pentru că „versul îi curge şi mintea îi fuge” reuşeşte, cu brio, să exprime sentimente şi trăiri din universuri diferite, în ultimul volum de versuri „TUNELUL TIMPULUI”, apărut recent la Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca, 2010, unde poetul GHEORGHE MIZGAN călătoreşte prin timpul poetic şi „prin infern”, deschizându-şi volumul cu poemul „Trandafiri criogenaţi”, unde „Norii formaţi/ învăluie memoria/ ducând amintirile/ în pustiul suferinţei”, iar cele 55 de poezii demonstrează maturitatea poetică a autorului care „se zbate şi bate cu idei şi forme artistice ale scrisului acel mult râvnit „Tunelul timpului”, unde dorim uneori să ne regăsim fiecare.

Fiind la al treilea volum de versuri, a demonstrat că este un poet în ascensiune, ştiind să creeze imagini şi stări sufleteşti deosebite, relevantă fiind şi poezia „Cinematică”, în care „Imperfecţiunea ne uneşte/ Dând angrenajului viaţă…/ Cu câtă perfecţiune creşte/ Plinul în gol – firavă aţă!”

GHEORGHE MIZGAN îşi aşează în ordine cronologică poeziile şi le datează iar crezul său este bine conturat în creaţia de pe coperta a doua unde precizează: „Sunt marea ce-nvăluie-o stâncă/ Ori stânca izbită de val,/ Sunt apa-n pătrundere-adâncă,/ În praful năvalnic din mal”.

Acesta este poetul ce exprimă trăiri intense şi profunde, de ordin spiritual şi care incită la lectură, unde vom descoperi creaţii de o frumuseţe aparte şi mesajul „clipelor tainicului lux”.

Felicitări autorului şi-l aşteptăm cu noi volume.