GHIVECI MARINĂRESC

Alintată cu cele mai năstruşnice sintagme de către „burtierele” posturilor de televiziune de sorginte „naţională” , cum a fost de pildă „Ziua cea mai lungă” , adică precum celebra debarcare din Normandia în vremea celei de-a doua conflagraţii mondiale, dup-amiaza lui 15 răpciune 2009, autentic rapăn al celor trei ceasuri rele de asumare guvernamentală, a fost finalizată, într-adevăr apoteotic, la capitolul plictis, conform titlului comentariului de faţă. Atît prin lungime, dar mai cu seamă prin conţinut. În mod categoric, nea Nicu, ca un fel de „fac totum” ce a fost, are tot dreptul să zîmbească din cele tărîmuri în care se află, constatînd că, neocapitaliştii - premier & prezident - l-au surclasat la bîlbe, şi depăşit, la capitolul de noţiuni ne stăpînite, din cele mai varii domenii. De o asemenea manieră încît „richita cu micşunele” e o palidă figură de stil, comparativ cu „mărul cu poame de aur” al celor două decenii de „rod” din epoca rozătoarelor post decembriste.

Dacă din „ditirambele” piticului forţos nici măcar el însuşi n-a putut reţine mare lucru, tripleta pachetelor legislative urmînd să cunoască nu doar modificări în puncte esenţiale, ci mai cu seamă în esenţa lor, cîrnatul cotrocenist s-a dovedit a fi, nu numai super voluminos în rotocoale, mai dihai decît rozeta yoghinilor de la Costineşti, cît mai ales un amalgam de „succesuri” de sorginte „ne băsesciană”. Iar cînd a fost să fi fost vorba despre greşelile cincinalului 04-09, nu s-a auzit altceva decît un tril de buhă, tot atît de consistent precum durata de-acum celebrului „hă, hă, hă” - it. N-ar fi de mirare ca, acei dintre dumneavoastră, stimaţi cititori ai noştrii, care aţi reuşit să nu picotiţi pe parcursul celor una sută de minute cît a durat discursul „EU, EU, EU şi abia după 100 km, ceilalţi” să pretindeţi un premiu al tenacităţii, ce va fi la fel de „consistent” precum sunt şi acelea cu care escrocii micilor ecrane îşi „gratulează” fraieriţii năzdrăvanelor concursuri telefonice ori teledonice.

Tocmai aşa cum au anticipat unii dintre lucizii analişti ai circului politic actual, întrega tevatură a încordatului arc guvernamental, nu a urmărit altceva decît de a aşeza în coardă, săgeata unei lansări către bolta alegerilor prezidenţiale. Pentru că, de-o pildă, nici constrîngerile FMI, nici „catastrofa” căderii unui executiv nu se compară cu apriga dorinţă de a avea cu ce îmbrobodi pe cei care, vorba ceea „mai pun botul” în a da votul, unor fabricanţi de iluzii şi maeştrii ai neruşinării. În momentele în care sunt luate la puricat, nu la purificat, toate rostirile emanate sub bolta parlamentară se constată că, nu au finalitate şi cu atît mai puţin, un minim impact în atenuarea măcar, a problemelor cu care se confruntă actualmente majoritatea populaţie. Şi atunci pe bună dreptate întrebarea: Cui foloseşte? De ce atîta gargară în seamă de nimic? Hei-rup, pentru ce?

La modul sincer, dacă de la struţo-cămila “victoriană” încăpăţînată mai ceva decît o catîrcă, nu ne aşteptam la revelaţii, că de unde nu-i, nici Doamne-Doamne nu cere, am crezut totuşi că, meşterul de pe covertă va veni cu surla “comanda la mine” şi ordinul “la stînga-mprejur”: în sensul de a reforma ori măcar a resuscita, temelia societăţii, nu virtualul ei schelet. Pentru că îi este caracteristic un astfel de gest al “neprihănitului”. Cînd colo, ne-a servit un ghiveci marinăresc, nici măcar unul călugăresc, în care, în loc de orez cu legume se amestecă păsatul de mei, cu verdeaţa de alge şi costrei. Iar culmea nesimţirii este că e musai să vedem preparatul precum măgarul lui Nastratin, respectiv, paiele ca fîn.

Nu ştim dacă lefegii de la administraţia Cotrocenilor vor avea inspiraţia şi bunăvoinţa ca să-i ducă jupînului, toate, sau măcar o parte dintre “reţetele” cu care au venit la piaţă protestatarii de la Izvor. Dar dacă o vor face măcar cei de la “ochiul şi timpanul” , doar ce altă treabă serioasă au, credem că în al doisprezecelea ceas ar trebui să-i scrie într-o ultimă analiză informativă: “Atenţie papaşa! Ţie şi mai cu seamă urmaşilor: şi pe punte, şi sub punte, şi pe frunte, şi sub ea – nava este ECONOMIA, pe cînd POLITICA, doar espresia ei concentrată în stindard”. Că de-aceia, iarna nu-I ca vara, dar nici să trăiţi bine precum s-o mierliţi rîzând, iar dacă, de sus cade ploaia, iarba creşte, fatalmente, de jos.