“GOLGOTA” BISERICII ROMANESTI DIN ARDEALUL DE NORD SUB OCUPATIA HOTHYSTA (1940-1944)

Constient de responsabilitatea pentru care natiunea romana, formata din cetateni liberi ai Romaniei si ai Europei anului 2013, o poarta pentru generatia de astazi, dar si pentru cea de maine, a acestei tari, ma declar total nemultumit si protestez fata de declaratia de la Sfantu Gheorghe, din 24 noiembrie 2012, fata de manifestarile antiromanesti din februarie si martie 2013, din Sfantu Gheorghe si alte parti in care locuiesc cu preponderenta ungurii si secuii.
Prin tot ceea ce fac si intreprind ungurii in Romania, dovedesc ca niciodata nu s-au putut integra spiritului european, iar dorinta lor de a recucerii Transilvania, care nu este a lor, nu este decat o noua dovada a inadaptarii lor la climatul culturii si civilizatiei occidentale contemporane.
Spun acest lucru, doar din dorinta de a combate minciuna si toate iluziile cu tenta medievala ale vecinilor nostri, de dincolo de Tisa, care inca nu si-au scos din cap ideile migratoare.
Este cazul, ca vecinii nostri unguri sa inceteze cu actiunile de instigare a minoritatilor de pe teritoriul altui stat, asa cum a fost la Sfantu Gheorghe, sau in alte zone ale Transilvaniei si sa-si vada de existenta propriului sau popor.
Le spunem doar atat, ca vrem sa traim in pace si buna intelegere cu toate etniile ce populeaza tara noastra, dar si cu vecinii. Le cerem si lor sa se alature acestui climat de pace si buna intelegere.
Nu intelegem un lucru: totusi ce vrea si ce urmareste Ungaria ?
Parerea marii majoritati romanesti , este ca Ungaria nu tinteste numai un scop electoral. Ungaria vizeaza si actiuni pe termen lung, actiuni menite a inflama relatiile cu tarile pe teritoriul carora traiesc unguri, pentru ca “politicienii unguri”, in spiritul unui revizionism feroce, vor “sterge Trianonul”, vor “reface Dictatul de la Viena”, vor reface temelia “Sfintei Coroane”, scop in care, tintele lor finale vor fi tanara generatie, nascuta inclusiv in Romania, si care trebuie educata sa nu respecte pe colegii romani, sa nu respecte nici insemnele nationale romanesti. Acesta este si motivul pentru care, tinerii unguri se imbraca in negru de 1 Decembrie, nu canta Imnul National Romanesc, nu respecta Tricolorul.
Acest tineret, de fapt nu respecta si sunt invatati sa nu respecte cultura, traditiile si istoria adevarata ale acestor locuri ale romanilor, in care au trait din mosi stramosi si cu mult inaintea sosirii ungurilor pe aceste teritorii.
Acest tineret, se comporta, cum au facut-o recent in asa zisul ”Tinut Secuiesc”, ca niste stapani feroci si intransigenti, mergand pana la amenintarea cu moartea a unei fete care, romanca neaosa, si-a prins pe frunte o bentita tricolora, in ziua in care, in Romania, etnicii unguri si secui doreau si clamau pentru privilegii si pentru obtinerea unor autonomii, inclusiv cea teritoriala, in loc sa gaseasca solutii de buna locuire si intelegere cu conationalii sai romani, in tara care se numeste Romania, tara in care etnia ungara are drepturi egale cu romanii, in unele directii chiar mai multe. Tara in care, se vrea o buna intelegere intre toate etniile, nu asa cum se aplica, spre exemplu in Ungaria.
Nu inteleg, de ce Ungaria face asemenea gafe si ne sfideaza pe noi romanii ?
Cum este posibil ca o tanara romanca sa fie amenintata cu moartea pentru ca si-a pus tricolorul tarii pe frunte, iar profesorul, directorul de liceu, inspectorul scolar, care sunt platiti cu bani publici romanesti, deci ai statului Roman, sa recurga la amenintari incalificabile la adresa gestului acestei tinere, in vreme ce ei, ungurii, isi arboreaza steaguri ce nu apartin statului roman, cerand insa respect din partea Romaniei. Este un mod ciudat de a judeca, cerand respect, fara a respecta. Este o dovada de o anumita cultura si un anumit stil de educatie, transmisa tinerilor nostri conationali unguri, din generatie in generatie, spre un anumit comportament inuman, necivilizat, cu multe sechele de origine fascista.
Le aducem aminte doar, ca vijelii cumplite au trecut peste neamul romanesc. La toate am tinut piept si nu ne-am dat.
Am ramas stapani pe mosia noastra nu a altora. Doar Bunul Dumnezeu stie cu cat sange ne-am platit noi pamantul acesta, scump tuturor romanilor, scump pentru frumusetile sale, pentru bogatiile sale.
In cele ce urmeaza, doresc sa scoatem in evidenta faptele josnice, inumane si primitive facute de catre horthysti, credinciosi traditiei lor de popor navalitor, care napastuindu-se peste asezarile omenesti europene, cu scoli, biserici, manastiri, in perioada ocupatiei din anii 1940-1944 a Transilvaniei, si-au continuat opera de daramari a bisericilor romanesti din Secuime si inchiderea sau sigilarea altora, in restul Transilvaniei cedate, ca urmare a aplicarii odiosului Dictat de la Viena.
Ungaria, incepand cu 5 septembrie 1940 a inceput sa cotropeasca teritoriul romanesc, aruncand aici in Transilvania, o putere militara cifrata la peste 300.000 de oameni, in afara politiei, jandarmeriei si a altor forte inarmate.
Asa cum, cu dreptate se constata intr-un document din acea epoca sangeroasa a Ardealului de Nord, “dincolo de caracterul demonstrativ, menit a incuraja pe unguri si a intimida pe romani, intelesul real al acestei desfasurari de forte, cu totul disproportionate, a fost acel al unei adevarate expeditii de pedeapsa”.
Ca intr-o tara a nimanui ”invingatorii” au inaintat din oras in oras, din sat in sat, introducand pretutindeni regimul arbitrar al unor cuceritori, carora totul le este permis, neavand a da seama nimanui de samavolniciile facute (…) drumul trupelor maghiare a fost punctat de sangele pasnicei si dezarmatei populatii romanesti”.
Caracterizand politica pe care Ungaria horthysta a aplicat-o fata de acest teritoriu ocupat, un document al Ministerului roman al Afacerilor Straine arata: “ Avand in vedere faptul ca Ungaria a obtinut acest teritoriu nu in urma unui crancen razboi sangeros ci printr-o favoare politica si ca etapele luarii lui in stapanire de catre autoritatile maghiare au fost stabilite, in prealabil, pana in cele mai mici amanunte, se credea ca lucrurile se vor desfasura intr-o ordine perfecta.
Se mai credea apoi ca Ungaria, care fusese pana la sfarsitul anului 1918 o tara cu numeroase si puternice minoritati etnice, va fi invatat ca aceste minoritati nu pot fi nici asimilate cu forta, nici desfiintate prin teroare si ca, ajungand astfel din nou stapana a unui teritoriu, in care elementul romanesc formeaza majoritatea absoluta a populatiei, Ungaria va renunta la vechea politica si va acorda acestuia minimu-ul de drepturi si libertati necesare unei normale dezvoltari a vietii sale nationale.
Lucrurile s-au petrecut insa cu totul altfel.
Statul ungar a avut de la inceput o atitudine de neasteptata violenta fata de populatia romaneasca, a carei viata a fost transformata intr-un adevarat infern.
Insulte, injurii, batai si acte de degradare a demnitatii omenesti, infometari si persecutii de tot felul, maltratari, schingiuiri si violuri, omoruri si maceluri inspaimantatoare au lovit fara crutare, dupa primele zile ale ocupatiei horthyste, oameni fara aparare, oameni batrani, femei, copii. Ca instrumente ale acestei actiuni fara precedent in istoria omenirii s-au intrebuintat toate fortele statului ungar horthyst.
Armata de ocupatie, care in proportie de un soldat horthyst la sapte locuitori romani era mult prea mare pentru nevoile reale ale acestei operatiuni de ocupare a Ardealului de Nord.
Scopul urmarit de catre guvernul horthyst de la Budapesta, prin masurile luate impotriva romanilor din nordul Transilvaniei, era evident: “dandu-si seama ca prezenta acolo a masei compacte romanesti, superioara ca numar, face problematica stapanirea maghiara asupra lui, acest guvern urmarea pur si simplu exterminarea elementului romanesc, ori contopirea lui in maghiarizare ceea ce, in fond, era acelasi lucru”.
Mijloacele realizarii acestui ideal horthyst au fost studiate cu meticulozitate si aplicate in cursul celor patru ani de dominatie horthysta asupra Nordului Transilvaniei cu neinfranta energie si tenacitate.
Primele luni ale ocupatiei horthyste s-au caracterizat printr-o infinita serie de asasinate, de maltratari si schingiuiri, de jafuri si devastari.
O inspaimantatoare teroare salbatica a stapanit de la un capat al teritoriului ocupat pana la celalalt.
Au fost asasinati, schingiuiti si maltratati preoti, batrani, femei si copii mici, tarani si intelectuali si au fost daramate locuintele particulare, biserici romanesti si monumente publice.
In cele ce urmeaza, voi incerca sa prezint situatia si soarta-plina de suferinti a Bisericii romanesti, aflata sub regimul horthyst in anii 1940-1944.
Aceasta “Golgota” a Bisericii romanesti este de natura sa mentina mereu treaza constiinta tuturor oamenilor asupra realitatii ca fascismul, indiferent de culoarea nationala, a cauzat cultura, libertatile religioase si dreptul omului de a-si tamadui si apara sufletul in sanctuarul sfant al religiei, ca un refugiu menit a-I apara fiinta in situatii atat de grele ca cele care au urmat anexarii de catre Ungaria horthysta a nord-vestului Romaniei, in anul 1940.
De-a lungul unei intinse perioade istorice, pana spre sfarsitul primului mileniu dupa Hristos, romanii au fost nevoiti sa infranga numeroase vicisitudini, pentru a-si asigura existenta, continuitatea, organizarea social-economica si spirituala, progresul necontenit. Ungurii trebuie sa cunoasca, ca acest neam romanesc, in istoria lui, a trecut de la formatiuni prestatale, care au fost cunoscute in istorie, initial sub forma uniunilor de obsti, asa-numitele “Romanii populare”, apoi sub forma voivodatelor (cum au fost cele ale lui Menumorut, Glad, Gelu, Farcas si altele), sau “tari” (Tara Barsei, Tara Fagarasului, Tara Almasului, Tara Lapusului, Tara Salajului, Tara Hategului, Tara Oasului, Tara Severinului, Tara brodnicilor, tara Bolohovenilor, Tara barladnicilor, Tara Nasaudului si nicidecum vreo denumire de Tara lui Arpad, Tara lui Gyury sau a lui Iosca). Aceste tari aflate de o parte si de alta a Carpatilor, la constituirea statului feudal romanesc, concretizat si implinit in Tara Romaneasca (Muntenia sau Valahia), Moldova si Transilvania.
Ungurii trebuie sa cunoasca mai bine decat noi, faptul ca spre inceputul secolului al IX-lea, triburile ungare, de origine fino-ugrica, sub presiunea altor popoare, si-au parasit teritoriile de vietuire de pe cuprinsul mijlociu al fluviului Volga si Kama si au migrat spre vest.
Spre sfarsitul aceluiasi secol, trecand prin Nordul Carpatilor (pasul Vereczke), ei au patruns si s-au sedentarizat in Campia Panonica, care a fost stapanita de faimosul rege Burebista.
Atunci, aceste uniuni tribale ungare se aflau pe o treapta inferioara de dezvoltare economico-sociala fata de popoarele sedentare ale continentului, inclusiv fata de romani.
Tot ungurii trebuie sa-si aminteasca si de patrunderea cetelor regilor unguri in Transilvania, care s-a desfasurat treptat, pe etape si a durat peste trei secole. Ei au patruns pe aceste teritorii, intampinand rezistenta bastinasilor, a vlahilor, sau a valahilor cum sunt mentionati in documentele vremii.
Pentru asigurarea dominatiei sale asupra Transilvaniei, se cunoaste de catre toata Europa, ca regatul ungar a folosit o multitudine de forme, un rol important, asa cum am reamintit si in emisiunile anterioare ocupandu-l incercarea de convertire a romanilor la catolicism. Ungurii trebuie sa-si aminteasca ca in perioada organizarii statale romanesti, respectiv a voivodatelor, aici au gasit si o organozare bisericeasca romaneasca.
Daca nu-si aduc aminte, le reamintim noi ca fiecare voivodat avea si un scaun episcopal ortodox roman.
Cred ca vecinii nostri unguri ne sfideaza, din moment ce nu-si aduc aminte si despre expansiunea lor in plan religios, inca de pe vremea statului feudal maghiar in Transilvania, cand s-a realizat o reprimare a Bisericii Ortodoxe.
Le aducem noi aminte, desi toate documentele istorice sunt ascunse la Budapesta, ca asemenea masuri au fost adoptate de regele Ladislau IV-Cumanul (1272-1290) in anul 1278, cand “preotilor schismatici”, adica ortodocsi, nu le era ingaduit sa-si tina cult dumnezeiesc, sa-si zideasca capele sau alte case sfinte, iar credinciosilor interzicandu-li-se sa frecventeze aceste case de cult.
Dupa aceasta perioada, cu scopul maghiarizarii Transilvaniei, asupra romanilor s-au facut presiuni puternice pentru a-i converti la noua religie, acea calvina, care a devenit religie de stat a ungurilor din Transilvania.
Doresc sa relatez doar cateva din multele aspecte dure si nemiloase ale diversiunii ungare in campul vietii religioase romanesti.
Dandu-si seama de primejdia dezmembrarii inevitabile a Imperiului habsburgic, urmare a amplei miscari de eliberare nationala a popoarelor asuprite-guvernantii unguri au intreprins, in anii Primului Razboi Mondial, numeroase actiuni de reprimare a populatiei romanesti, inclusiv a clerului si credinciosilor romani.
Peste 130 de preoti romani au fost aruncati in inchisori, la Cluj, Targu Mures, Odorhei, Szeghedin, Timisoara, Caransebes si alte comunitati romanesti.
Altii au zacut in inchisori fara sa fie judecati, pana la sfarsitul razboiului, de unde unii nu au mai iesit deloc.
In afara de aceste fapte reprobabile, alti 200 de preoti romani, din judetele de la granita cu Romania, (Fagaras, Sibiu, Hunedoara) au fost deportati in Vestul Ungariei, supravietuind acolo in cea mai neagra mizerie, sub forma unui regim de domiciliu fortat.
Vecinii nostri unguri trebuie sa-si aminmteasca ca, in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Hitler a actionat in favoarea pretentiilor horthystilor, considerand ca Romania facea parte dintre tarile dusmane Axei.
Acest Hitler, a recompensat Ungaria horthysta, pentru devotamentul si sprijinul sau fata de politica revansarda a Germaniei si Italiei.
Noua frontiera ungaro-romana a fost fixata de Hitler in ziua de 27 august 1940, urmarind in primul rand, ca Germania hitlerista sa puna stapanire, prin intermediul lui Horthy, aliatul sau incercat, pe crestele Carpatilor rasariteni, pozitie strategica extrem de importanta.
Noua frontiera patrundea ca un pumnal pana in inima Romaniei, oprindu-se in apropierea Brasovului, adica cativa zeci de km. pana in zona petroliera, pe care trupele motorizate germane ii puteau parcurge in numai cateva ore.
Odata parafata noua frontiera prin odiosul Dictat de la Viena si patrunderea numeroaselor trupe horthyste in Transilvania de Nord, inca din primele saptamani ale ocupatiei, guvernantii horthysti, in chip premeditat, au dat “mana libera” armatei horthyste de ocupatie, care a actionat dupa bunul plac, asemenea”cuceritorilor medievali”: mai precis, precum cavalerii teutoni, pentru care exista o singura lege: legea fortei, a “focului si sabiei”, legea pustiirii, a alungarii, a nimicirii.
In acest mediu deosebit de prielnic, toate elementele fasciste, soviniste din cadrul armatei horthyste, sau al gruparilor paramilitare diversioniste, au actionat dupa bunul plac, semanand moartea, chinurile si faradelegile care au revoltat intreaga opinie publica, atat in tara cat si peste hotare.
Concomitent cu salbaticiile dezlantuite impotriva populatiei romanesti, numai in perioada septembrie 1940-februarie 1941, bandele paramilitare horthyste, cu concursul autoritatilor de stat horthyste, au daramat numeroase biserici romanesti, dupa cum urmeaza:
• In septembrie 1940: bisericile romanesti din Vargis (Odorhei), Sant-Martin (Odorhei), Racosul de Sus (Odorhei);
• In octombrie 1940: bisericile din Biborteni (Odorhei), Borosneul Mare (Trei Scaune), Craciunel ( Trei Scaune), Capeni (Trei Scaune), Meresti (Odorhei), Racosul de Jos ;
• In octombrie-decembrie 1940: bisericile din Martinis (Odorhei), Salard (Bihor), Doboseni (Odorhei);
• In noiembrie 1940: bisericile din Comolau (Trei Scaune), care mai intai a fost incendiata, Ocland (Odorhei);
• In ianuarie 1941: bisericile din Boresc (Ciuc), Panet (Mures), Ditrau (Ciuc);
Au fost deteriorate, devastate sau pangarite 38 biserici romanesti astfel:
• Biserica din Bicaz-Centru (jud.Ciuc) a fost transformata in cazarma, la 18 ianuarie 1941.
• Biserica din Gheorghieni (jud.Ciuc), a fost transformata in octombrie 1941 in magazie.
• La fel a fost transformata in magazie si biserica din Miercurea Ciuc, in septembrie 1940, si pangarita de mai multe ori.
• In octombrie 1940, capela romaneasca din Nojorid, jud. Bihor, a fost transformata in dormitor pentru evreii concentrati la munca fortata;
• In 16 septembrie 1940, a fost devastata si I s-au spart usile si ferestrele bisericii din Odorhei, iar peste cateva zile a fost murdarita cu fecale.

• In Ozun (Trei Scaune), bandele dezlantuite au aprins bancile, praporii, cartile sfinte in mijlocu bisericii.
• La biserica din Bicfalau au impuscat crucile de la turn si acoperis.
• La biserica din Santion-Lunca (Trei Scaune) au doborat toate crucile de la turn si acoperis.
• A fost devastata si biserica noua din Papaut rupandu-i si crucile de pe turnuri.
• Biserica din Praid a fost transformata in magazie de cereale.
• A fost profanata si distrusa biserica din Cristur, cea din Huedin (Cluj), in care s-a tras cu armele in ziua de 3 august 1941, cea din Deda (Mures) care a fost deteriorata in ziua de Pasti, precum si cea din Simleul Silvaniei (Jud.Salaj).
• In biserica din comuna Lazuri (jud.Satu Mare, soldatii horthysti au culcat in mijlocul bisericii pe cantorul Buza Gheorghe, dezbracandu-l si punandu-I pe burta-pe pielea goala-o lumanare aprinsa, pana s-a topit si a ars toata, cauzandu-I grave arsuri si chinuri. L-au pus apoi sa scoata singur crucea (Rastignirea) de gorun din fata bisericii si so o duca pe umeri ca Cristos-pana pe locul unde au pus-o pe foc.
• Situatii similare s-au petrecut si in localitatile Pava, Tamasfalau, Comalau, unde troitele din fata bisericilor au fost sfaramate.
• Horthysti nu au scutit nici moprtii din mormite si sfintele cruci de capatai: spre exemplu in comuna Belini, vandalismul horthyst s-a manifestat prin scoaterea din loc si doborarea la pamant a 54 de cruci din cimitirul romanesc.
• La Satu Mare, biserica ortodoxa din localitate a trebuit sa fie predata pentru a servi scopurilor de educatyie fizica, adica, ca sala de sport si gimnastica pentru liceul unguresc din localitate. Ordinul de executie a fort transmis de catre colonelul Zoltan Muszik, care a dat si ordinul de distrugere a crucii ridicate langa biserica.
Tot regimul horthyst a desfiintat si urmatoarele protopopiate si parohii romanesti:
• Baia Sprie, Seini (Maramures), Carei, Horia, Ianculesti, Marna, Ratmaior, Scarisoara Noua, Simian, Tasnad, Tiriam, Valea lui Mihai, toate din protopopiatul Carei.
• Din protopopiatul Satu Mare: Ardud, Beren, Bicsad, Paulian, Draguseni, Dumbrava, Halmeu, Lazuri, Livada, Micula, Negresti, Principele Mihai, Rasca, Sangeri, Tarna, Tur, Peles.
• A fost desfiintat complet protopopiatul Sighet cu parohii in 15 comune.
• A fost desfiintat complet si protopopiatul Viseu cu 14 parohii.
• In comuna Bados (Trei Scaune) altarul a fost lovit cu topoare, Sfanta Evanghelie a fost gasita rupta in bucati, crucile de pe biserica si turn au fost doborate si aruncate, iar flacaii unguri si-au facut necesitatile pe ele.
• La 5 octombrie 1944 in fosta parohie-Varghis, buiserica pastorita de preotul Ioan Popa a fost rasa de pe suprafata pamantului. Si de aceasta data “instinctul s-a dovedit mai puternic decat cultura lor”milenara” cu care mereu obisnuiesc sa se laude.
• Inca din primele zile ale ocupatiei horthyste, ocupantii au spart geamurile bisericii din comuna Belini, jud. Trei Scaune, dupa care au aruncat carbuni aprinsi prin geamurile sparte pentru a aprinde biserica. Usile bisericii au fost inscriptionate cu injurii si cuvinte obscene. Cand armatele romanesti au inceput sa-I alunge, horthystii au tras 4 lovituri de tun in plin, in biserica, distrugand-o, dupa care au recurs la profanarea crucilor din cimitirul romanesc, smulgand crucile de pe morminte, dupa care le-a distrus.
• Biserica noua din Capeni, jud. Trei Scaune a fost daramata pana la temelie, iar terenul nivelat si iarba crescuta pe acel loc. Tot in acest sat, biserica veche, a fost deteriorata si manjita materii fecale. Trupele horthyste au folosit aceasta biserica veche, ca loc de observatie a granitei despartitoare, fiind astfel deschisa si folosita chiar si de closet.
• In vara anului 1944, biserica romaneasca din Micfalau, jud. Trei Scaune, a fost intrebuintata ca depozit de munitii si materiale militare pentru trupele horthyste. Interiorul bisericii a devenit locul de odihna al soldatilor si premilitarilor unguri, care au transformat Sfantul lacas in sala de mese si dormitor. Sfanta masa a altarului a fost jefuita de toate podoabele.
• Din evidenta pagubelor materiale, rezulta ca in acesti ani negri au fost ocupate, devastate, luate de la parohiile ortodoxe 109 case parohiale si anume: 11 in judetul Cluj, 17 in judetul Salaj, 12 in judetul Satu Mare, 13 in judetul Mures, 29 in judetul Somes, 12, in judetul Nasaud, 10 in judetul Trei Scaune si una in judetul Bihor.
• In ziua de 2 septembrie 1940, inainte de intrarea trupelor horthyste in Transilvania, deja populatia ungureasca s-a dedat la jaf, intrand in curtea palatului Episcopiei din Sighet, luand lucruri, iar in 3 septembrie, o ceata de unguri civili au fixat steagul unguresc pe frontispiciul Resedintei Episcopale, distrugand drapelul romanesc.
• Pana acolo au ajuns horthystii ca au daramat pana si biserica greco catolica romana din Panet-jud. Mures.
• Arhanghelii cruzimii, concomitent cu omorurile, inventau tot felul de umiliri si torturi morale, tocmai pentru a distruge sentimentul national al romanilor.
• In judetul Bistrita-Nasaud dam doar cateva fapte ingrate ale horthystilor astfel: In noaptea de 24/25 august 1944 intre orele 0 si 4 dimineata, cateva patrule constituite din soldati honvezi si jandarmi horthysti, au arestat in Sangeorzul romanesc (pe atunci Olah Sentgyorgy), alaturi de alte 15 persoane, invatatori, profesori, intelectuali si pe preotul Anton Buga, care au stat arestati 48 de ore in garajul pompierilor civili, dupa care au fost transportati la Bistrita, pe jos, pana in Ilva Mica, unde au fost urcati in tren , obligandu-I sa-si cumpere biletele.
• In incinta Liceului german din Bistrita s-a organizat un lagar improvizat, in care au fost incarcerati mai multi intelectuali din judet, alaturi de cei amintiti mai inainte, precum si preotul Ioan Costan.
• Pe 3 septembrie 1944, pe la miezul noptii, au fost arestati mai multi intelectuali si gospodari a Vaii Bargaului, sa fi fost cam 20 de oameni, impreuna cu preotul Augustin Pop din Mijlocenii Bargaului, care dusi sub escorta au fost incarcerati in cazarma militara din Prundu Bargaului, unde inghesuiti, au fost depusi intr-o incapere 80 de barbati, iar in alta 50 de femei, care au fost tinuti inchisi acolo, timp de trei zile, fara mancare si fara apa.
• Dupa un interogatoriu facut tuturor, a urmat selectionarea, atat pentru barbati, cat si pentru femei. Preotul Augustin Pop si alti intelectuali romani (20 persoane) au fost eliberati doar dupa o saptamana de detentie.
• In noaptea de 10/11 octombrie 1944, la Prundu Bargaului au fost impuscati de catre horthysti: Pavel Costea, Leon Vlad, Vasile Ratiu, Gheorghe Popandron, Simion Rugina, Lucretia Tanca si parintele Augustin Pop din Mijlocenii Bargaului. Ca prin minune parintele Augustin Pop a fost singurul supravietuitor. Parintele Pop a trait dupa aceasta executie pana la 8 martie 1985. Este un fapt ingrozitor de infiorator si revoltator in acelasi timp. Cat sadism si cata salbaticie si barbarie umana a putut fi in aceasta ocupatie horthysta din anii 1940-1944!
• Le-am scris toate acestea, pentru ca generatia de astazi sa mediteze si sa traga invatamintele necesare, pentru ca asemenea fapte sa nu se mai intample.
• Inca odata mentionam faptul ca romanii doresc sa traiasca in pace si in buna intelegere cu toate etniile existente in Romania si asteapta acelasi respect si reciprocitate si din partea acestora. Cu totii traim in tara care se numeste Romania, care are o Constitutie, un drapel, o limba oficiala si un Imn National. Respectam cultura fiecarei etnii, dar cerem sa fie respectata si datoria de cetatean al Romaniei.