Herta Muller – 2

Premiul Nobel pentru Literatură – 2009, este, deci, a unei schwabe din Banat, România, care însă prin emigrarea în ţara natală, Germania, aparţine acum Germaniei…. Revin cu finalul din articolul anterior… „La noi se nasc copii inteligenţi, dar premiile Nobel le iau alţii”, închis citatul… această teribil deschisă rană în trupul sufletesc al românilor cu ceva carte merită disecată în lumina rece a realităţilor istorice în care existăm ca neam, limbă, fiinţă şi popor… în primul rând, limba română este de circulaţie locală, deci a scrie doar în română înseamnă automat periferizarea faţă de marile culturi gen engleză, franceză, spaniolă, germană sau chiar rusă şi chineză… în al doilea rând mediul universitar românesc este departe de „universitas” în sensul valorilor şi competenţelor, sau moralităţii întru cercetare, auro-depăşire, şi aici exemplele triste sunt generalizate atât în Ardeal, cât şi în Ţara Românească… în al treilea rând, în România s-a extins o clasă politică incompetentă, semi-doctă care însă ţine sub control promovarea valorilor, talentelor, indiferent de zonă, fiindu-i frică pur şi simplu de competiţie profesională şi morală… în al patrulea rând, Herta Muller a fost categoric respinsă în România, atât de cenzurile comuniste, cât şi de confraţii întru condei, iar un Manolescu în a lui pretinsă Istorie a Literaturii Române a scris despre Herta noastră, „unsere Herta” zero rânduri, da, da, zero rânduri… acum se toarnă ceva cenuşă în cap pe la mai marii nimeni dintr-ale Securităţii, Uniunea Scriitorilor, dar ca de obicei mult după trecerea flăcării talentate a frontierelor întru mediocritate… în al cincilea rând, Herta, iubita noastră Herta „unsere liebe Herta” nu a fost membră a Uniunii Scriitorilor, fiind respinsă de aşa-zişii semizei literari ai vremurilor tulburi, şi acum îi cerşim nişte acceptări târzii şi cerşetoreşti… de fapt, cum să fii membru al Uniunii ca scriitor german cu text întru îndurerata lume comunistă, afară cu ei, ne învaţă ei pe noi, ne pun ei la punct, cine se cred ăştia?... iată încă un aspect al tragismului imoralism ce străbate ţara şi meleagurile, ce înlăcrimează speranţa şi bruma de talente ce mai pâlpâie în spaţiul carpato dunărean… acest multi-ansamblu autodevorator a făcut atâtea victime de-a lungul secolelor, iar marile valori ce s-au afirmat în mod deosebit au creat, au muncit, au suferit înafara ţării, gen Brâncuşi, Cioran, Eliade, Ionescu, Palade şi acum Herta Muller… împotriva tuturora au fost exprimate ameninţări şi acuzaţii, gen exprimări ale reacţiunii burgheze, forme degenerate ale lumii capitaliste, arta decadentă, trădători etc…. iar adevăraţii patrioţi, deci, autohtoni în maşini de lux şi şofer la scară au jefuit ţara, şi-au dat pensii neruşinate de lux, şi-au creat o reţea de brutalisme sub-culturale cu care mimează Occidentul, lumea adevăratelor valori, lumea adevăratei competiţii, d ecare suntem tot mai departe deşi suntem în Europa… iată o nouă mostră a incompetenţei regimurilor comunisto-postcomunisto din România, a incapacităţii şi incompetenţei administraţiilor ei, indiferent de culoarea politică, ah, sub-politică, de doctrine, off, sub-doctrine şi alte asemenea matrapazlâcuri, şmecherii, balcanisme, triste ardelenisme în acest mitricism generalizat şi atot-triumfător… Guys, mergem înspre dezastru, sunt 20 de ani de la prima revoluţie şi e foarte posibil să mai vedem milioane de nedreptăţi în stradă.. HAI HERTA!