Hristos a înviat!

†MACARIE,

Din harul lui Dumnezeu, Episcop al românilor ortodocşi din Europa de Nord,

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi, sfântă îmbrăţişare de Paşte şi salutul binecuvântat:

Hristos a înviat!

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Cel Înviat,

Vă întâmpin şi la această sfântă şi luminoasă prăznuire prin cuvânt pastoral, întru bucuria şi lumina Învierii Mântuitorului Hristos, Biruitorul morţii şi Stăpânul vieţii. Cât de minunat mărturisim acum adevărul Învierii prin cântarea troparului Sfintelor Paşti: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. În acest imn pascal se concentrează toată învăţătura Evangheliei dătătoare de viaţă, toată cre-dinţa şi nădejdea noastră de fii şi fiice ai Învierii. „Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morţi, în-cepătură celor adormiţi S-a făcut”. El ne dăruieşte viaţă şi lumină, atât nouă şi celor dragi de acasă şi de pretutindeni, cât şi moşilor şi strămoşilor noştri care aşteaptă învierea cea de obşte. Din preajma mormântului prietenului său Lazăr, cel mort de patru zile şi înviat, Mântuitorul ne încre-dinţează: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25).

Vă scriam în Pastorala de Crăciun că darul cel mare şi sfânt pe care l-am primit noi toţi şi pe care, din nefericire, nu ştim de cele mai multe ori să-l preţuim la adevărata sa valoare, este darul vieţii, faptul de a fi fost născuţi trupeşte din părinţii noştri şi renăscuţi duhovniceşte, prin Sfântul Botez, în sânul Maicii Biserici, spre viaţa cea veşnică. De aceea Botezul este numit şi baia naşterii celei din nou, „din apă şi din Duh”, după cuvintele Domnului Iisus adresate lui Nicodim (Ioan 3, 4-6).

Prin întreita afundare în apă a celui ce se botează spre înnoirea vieţii, în numele Preasfintei Treimi, se realizează moartea omului vechi şi renaşterea celui nou, după chipul Ziditorului şi Mântuitorului său. Botezul se săvârşeşte întru asemănarea Morţii şi Învierii lui Hristos. De aceea, cel care se botează este cufundat şi ridicat de trei ori din apa sfinţită din cristelniţă, deoarece acesta moare păcatului şi înviază cu Hristos la o viaţă nouă şi adevărată. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin Botez, pentru ca precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii; căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui […] Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui” (Romani 6, 3-5, 8-9).

Toate aceste cuvinte ale Sfântului Pavel, Apostolul nea-murilor, ne ajută să desluşim Taina Paştelui, legătura profundă dintre Botez şi Înviere, dintre Jertfă şi Viaţa Veşnică. Trăirea noastră în Hristos este o continuă moarte şi înviere cu El. Încă din Vinerea Mare, fiecare dintre noi, ca mădulare ale Trupului Său mistic, ale Bisericii, am pătimit împreună cu El, ne-am răstignit împreună cu El, am murit împreună cu El, iar acum înviem împreună cu El, din păcat şi moarte la viaţă, reînnoind pecetea de lumină a Botezului nostru. Aşa mărturisim în această sfântă noapte prin cântările Slujbei Canonului Învierii: „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; Însuţi împreună mă preamăreşte, Mântuitorule, întru Împărăţia Ta”.

Dreptmăritori creştini,

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a proclamat anul acesta, 2011, „Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii”, cu îndemnul ca în toate parohiile din cuprinsul Patriarhiei Române, deci şi în parohiile din afara graniţelor ţării, preoţii şi credincioşii să aprofundeze învăţătura de credinţă ortodoxă despre cele două Sfinte Taine şi să afirme prin cuvânt şi faptă, rolul esenţial al familiei creştine în societatea contemporană secularizată.

Botezul şi Cununia aduc perspectiva vieţii înnoite prin Înviere. Dacă Taina Botezului este o naştere din nou, din apă şi Duh Sfânt, Taina Nunţii prin încununarea celor doi, a bărbatului şi a femeii, în faţa Sfântului Altar, este de asemenea o naştere din nou în Hristos şi în Biserică, o naştere a trupului familial spre sfinţirea vieţii şi dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Ontologic vorbind, prin Sfânta Taină a Cununiei cei doi devin un singur trup, aşa cum s-a rânduit încă de la întemeierea primei familii, a protopărinţilor noştri Adam şi Eva, în paradis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facerea 2, 24).

Orice naştere este urmată de creştere şi maturizare, de aceea se impune ca atât preotul duhovnic cât şi naşii (care însoţindu-i pe miri în Taina Cununiei devin părinţii lor spi-rituali), dar şi părinţii trupeşti şi alţi credincioşi din co-munitatea locală a celor botezaţi, a familiei de familii, să-i sprijine pe cei doi soţi, în primul rând cu rugăciunea şi puterea modelului, în creşterea duhovnicească şi ma-turizarea familiei lor. Împlinirea familiei creştine, iubitoare şi jertfelnică, se realizează prin naşterea de prunci, întru bucuria Învierii care ni se împărtăşeşte prin darul vieţii. Iubirea fără jertfelnicie devine pătimaşă şi perverteşte viaţa familiei creştine. Neputinţa naşterii de prunci trebuie întotdeauna primită cu înţelepciune şi nădejde în Dumnezeu, care este Izvorul vieţii, fără a manipula viaţa prin mijloacele ingineriei genetice şi a face din naşterea de prunci altceva decât a binecuvântat Creatorul cerului şi al pământului.

Deplângem rănile deschise ale societăţii contemporane şi ne rugăm stăruitor pentru ajutorul, liniştea, întoarcerea şi mântuirea celor care trec prin momentele dramatice ale des-trămării familiei lor, celor care nu înţeleg importanţa naşterii familiei în Hristos şi în Biserică, trăind în libertinaj, fără a primi Taina Cununiei, celor care cad sub povara deznădejdii sau săvârşesc crima avortului sau a eutanasiei, tuturor celor care trec prin crizele succesive ale unei vieţi tumultoase şi întunecate de mulţimea patimilor şi grijilor lumeşti, refuzând lumina Evangheliei lui Hristos.

Primind îndemnul Sfântului Sinod, pe lângă celelalte activităţi care au menirea de a-i întări pe credincioşi în preţuirea Vieţii celei noi, dobândită prin Sfintele Taine ale Botezului şi Cununiei, Centrul de pelerinaj al episcopiei noastre continuând seria pelerinajelor tematice începute în anul 2009 la Constantinopol şi în Capadocia, iar în 2010 în Ţara Sfântă şi la Muntele Sinai, va organiza în perioada 17-29 septembrie 2011, în acest an catehetic al familiei creştine, un pelerinaj de suflet la obârşiile noastre ro-mâneşti, la altarele mănăstirilor din România. Ne dorim ca rugăciunile care vor fi înălţate şi osteneala cea bună din acest pelerinaj, să întărească comuniunea noastră în familia mare, bisericească şi în familia mică, de acasă, spre dreaptă mărturie şi mântuire.

Fie ca viaţa dumneavoastră, a părinţilor şi copiilor, a bătrânilor şi tinerilor, să fie pătrunsă de pacea, bucuria şi lumina Învierii spre binecuvântate împliniri şi spre folos duhovnicesc.

Al vostru de tot binele voitor şi

rugător către Domnul,

†Episcopul Macarie