Inimi de piatră: Stalin, „tătucul popoarelor” (7)

Nici a doua familie a lui Stalin nu a fost una fericită. Nadejda Alilueva, cea de a doua soţie, s-a sinucis, în urma unei certe violente cu soţul dictator, despot crunt în ţară şi-n familie. Cei doi copii, Vasilii şi Svetlana din această a doua căsătorie nu s-au putut bucura de afecţiunea tatălui lor din felurite motive: firea „tătucului popoarelor”, profesia lui… Svetlana s-a bucurat oarecum de afecţiunea tatălui fiindcă nu l-a contrazis niciodată. Mai târziu, după moartea lui Stalin, se va refugia în Statele Unite (1967).

Sentimental, Stalin s-a bucurat de multă afecţiune, mai ales adolescent, chiar adorare din partea fetelor şi apoi a femeilor, dar el nu a avut niciodată ochi pentru ele, mereu preocupându-l blestemata viaţă politică. Întrebat odată cum înţelege termenul de fericire, a spus :”Să te poţi răzbuna pe duşmanul tău şi apoi să te duci la culcare”. Drept aceea, duşmanul lui a fost întregul popor, pe care l-a decimat, aruncat în gulaguri spre a face muncă gratuită.

Doar uneori, la câteo beţie cu tovarăşii săi vremelnici, povestea despre Ecaterina (Kato), singura iubire a vieţii lui.