Întrebări creştine

Într-un mic serial, aţi argumentat că adevărata credinţă este cea Ortodoxă. Există şi în alte credinţe pe care le cunoaşteţi elemente care v-ar fi de folos sau chiar să fie preluate de ortodocşi?

Există, fără îndoială. Nu înseamnă că la noi acelea nu există, ci doar că datorită unor anumite condiţii social-istorice sau de altă natură, nu au putut să se dezvolte suficient. De exemplu, virtutea carităţii, a generozităţii, bucuriei de a dărui pe care o constatăm la fraţii romano-catolici, o admirăm mult. Ce lucru minunat să dăruieşti, să ierţi datorii mari! Astfel de gesturi ne aseamănă cu Dumnezeu, marele Dăruitor, căruia –i suntem fiecare cu zeci de mii de talanţi. Gradul dezvoltării materiale le permite aceasta şi constatăm cu bucurie generozitatea organizaţiilor cu astfel de obiective şi chiar a statelor. Noi, ortodocşii, respectiv ţările din Răsărit, am trăit sub dictaturi atee, care nu au permis dezvoltarea unei asemenea virtuţi, Biserica fiind izolată pe3 cât s-a putut şi marginalizată. Iată că azi, latura aceasta a carităţii se dezvoltă din plin şi la ortodocşi, intern şi erxtern (pentru fraţii din moldova, pentru romînii din vestul Europei, America, Mexic etc). Biserica este prezentă în lăcaşe spitaliceşti, azile, şcoli, cantine sociale etc.

De apreciat avem la musulmani, dincolo de multe lcruri inacceptabile, fervoarea rugăciunii. La momente date ale zile, de cinci ori îşi fac rugăciunea oriunde s-ar afla. Iar aceasta nu izolat, ca la noi, ci în masă.

De la protestanţi apreciem deosebit fervoarea studiului Sfintei Scripturi. Acest lucru este de dorit foarte mut şi la ortodocşi, deşi în Biserică se face mereu comentariu de text din Sfintele Evanghelii şi explicarea lor pentru viaţa de zi cu zi. În lipsa slujbelor religioase şi altor activităţi specifice, neoprotestanţii pun deci accentul pe studiul Scripturii, ceeace este un lucru pozitiv, deşi nu suficient. Şi aceasta este pe cale de “rezolvare” la noi, accesul la Sfânta Scriptură, la textele Sfinţilor Părinţi ai Bisiericii şi ale marilor personalităţi ale creştinismului pătrunzând în masa credincioşilor şi vom vedea roade îmbelşugate în scurt timp, urmând sfatului înţeleptului Apostol Pavel: ”Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască îmbelşugat în voi.”

La urma urmei chiar din antichitate sunt unele elemente care ar fi de oarecare folos. Stoicismul devine la creştini virtutea răbdării în împrejurări potrivnice. Virtutea înţelepciunii atît de dragă grecilor a devenit dragostea pentru poruncile şi învăţăturile cele dumnezeieşti relevate nouă pentru trăirea vieţii spre a fi bineplăcuţi în toată vremea lui Dumnezeu.

Har, milă şi pace de la Domnul IISUS HRISTOS dumneavoastră, familiei şi iubiţilor noştri cititori şi cititoare.