Ioan Borşa: Poeme creştine
Întemeierea cuvântului
Cine a fost cel ce-a-ntemeiat cuvântul
Ca filozofii să-l răstălmăcească
Şi să-i dezlege pronia cerească
În timp ce el înconjură pământul,
Şi poartă viu acea nedesluşire,
Ce ţine Universul în mişcare
Şi viaţa lumii într-o cugetare
Ce-o murmură întreaga omenire?
Dar vom atinge punctul cel în care
Acest cuvânt miracol va descinde,
Din casa lui şi din mistificare.
El va răspunde lumii la-ntrebare,
Ca toţi nemilostivii să-l înveţe
Pentru –a pricepe, ultima strigare.
Oropsitul
Ai vrut să treci, dar nu ai fost lăsat
Nici să rămâi, ca să-ţi păzeşti lucrarea
Să-ţi dărui viaţa nu ai fost chemat,
De cel ce ţi-a pecetluit chemarea.
Ce tristă soartă, singur şi umil.
Cum să trăieşti asemenea viaţă
Ce te-a marcat de când erai copil
Pân-ai ajuns senil, uscat la faţă ?
Şi-acum trecut prin toate,resemnat,
,,Să mai alergi când ţi-e sleit fugarul”1
Iar tu de altă lume eşti legat
Şi nu poţi să împarţi cu ea amarul.
Cu ziua care azi a mai zburat
Eşti fericit, ţi s-a umplut paharul.
1.Sonet. Michelangelo Buonarroti –
Alchimie
S-a mutilat pământul, visând o nebunie
Pe care nime-n lume, nu o visa vreodată
Ca hrana lumii noastre să fie-ndestulată
Iluzie născută, din oarba alchimie.
Şi a-nceput în lume, hoţia adulată
De la o simplă pâine şi până la prescură,
Cu zeci de combinaţii şi fără o măsură
Să dea prin alchimie, magia blestemată.
Şi dacă nu se ştie, care va fi sfârşitul
Se ştie foarte bine, cât poate fi de tragic
Ca viaţa să dureze, trăind din ceva magic
Ce prin alambicare îşi amăgeşte mitul.
O, dragii mei,aceasta nu e o frază goală
Părând inofensivă, ne poate fi fatală!
Punctul
Punctul nostru de pornire
Punctul ce ni de cuvine,
Punctul clipelor puţine
Punctul sacru de-ntâlnire,
Punctul cosmic ce ne ţine
Punctul de apreciere,
Punctul nostru de vedere
Punctul clipelor divine,
Punctul cel de cugetare
Punctul de destăinuire,
Punctul simplu de trăire
Punctul cel de renunţare,
Se sfârşesc în Nemurire
Într-o viaţă viitoare.
Muritorul
S-a mai născut aici un muritor
Scânteie din materia eternă,
Ce are drept prin legea cea maternă
Spre-a deveni şi un nemuritor.
Cum va privi aici această lume
El poate fi vieţii un amant,
Cu clipe rătăcite prin neant
Sau dăruit vieţilor postume.
El singur poate calea să-şi aleagă
Spre cea a veşniciei să se-ndrepte
Sau fără a urca a vieţii trepte
Către abis şi moarte, el să meargă.
Iar timpul lui din patimă va creşte
Şi va ajunge, unde îşi doreşte.
Adaugă comentariu nou