Sensul vieţii şi al lumii în care trăim

Dintotdeauna fiinţa umană ,ca una ce are raţiune(judecată ,gândire) s-a frâmântat cu o teribilă întrebare : are viaţa aceasta un rost anume sau este o simplă trecere a clipelor ,lunilor şi anilor ? Este ea doar o tragică revărsare a vieţii întru moartesau e altceva ? Şi încă …este lumea aceasta cea mai bună posibilă ? Există vreuna mult mai bună ,fără scăderile pe care le vedem că le are şi lumea şi fiinţa umană ?Nimic mai tragic decât a nu putea răspunde la această interogaţie , aşa cum face existenţialismul şi destule filosofii găunoase ce refuză acceptarea unui Creator Suprem ,ce dă sens fiecărui fir de iarbă ,stelelor cerullui şi celei mai iubite creaţii a Sa ,omul ,căruia i-a dăruit „chipul şi asemănarea” Ziditorului a toate .

Unica explicaţie adevărată şi bună nu putea veni de la om ,ci de dincolo de stele ,de la Cel ce a zidit Universul nostru şi pe om. Căci Dumnezeu a creat lumea noastră cu un sens ,cu o finalitate spre care se îndreaptă ea în ansamblu şi fiecare om în parte . Fiul lui Dmnnezeu –IISUS HRISTOS –prin care toate s-au făcut - a venit între noi şi mântuind neamul omenesc ,a dat răspuns marilor întrebări ce au frâmântat mintea celor zidiţi de El ca făpturi cugetătoare.

Certându-i cu grijă şi blândeţe pe iudei ,Domnul IISUS le zice : „ cel ce estecredincios în foarte puţin şi în mult estecredincios şi cel ce este nedrept întru foarte puţin şi în mult este nedrept.Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţianedreaptă ,cine o va învcredinţa vouă pecea adevărată ? Şi dacă în ceeace este străin nu aţi fostcredincioşi ,cinevă vadaceeste alvostru ?”(Luca,16,1O-12)

„Aşa grăieşte Stăpânul şi al lumii materiale şi al celei spirituale -comentează aici Sfântul Nicolae Velimirovici al Serbiei .Averea materială şi chiar această lume întreagă El o numeşte „foarte puţin” ,iar averea spirituală lumea sprituală ,El îl numeşte „mult”. Oricui îi este dat în viaţă să aibă avere materială ,dar se dovedeşte egoist ,îmbuibat şi împietrit la inimă, mândru ,nemilostiv şi fără Dumnezeu, aceluia nu-i poate fi dată şi avere spirituală . Căci nu are cum să fie credincios duhului câtă vreme a fost necredincios materiei .

Omul este pus la încercare în această lume materială şi străină şi dacă trece această încercare cu bine ,atunci ,el dobândeşte şi patria cea adevărată .Dacă el însă iese nevrednic din această punere la încercare , cine îl va mai pune pe el în drepturile patriei lui cereşti ? Căci lumea proprie omului ,patria lui adevărată este Împărăţia cea cerească şi negrăită , pe când lumea de azi ne este o patrie grosolană şi supusă putreziciunii ,descompunerii şi morţii .-o patrie cu desăvârşire străină. Totuşi ,această lume îi este dată omului spre punerea lui la încercare ,spre a vedea dacă este vrednic de patria lui cea adevărată ,din ceruri .”

După cum lumina risipeşte negurile ,cuvintele Mântuitorului HRISTOS alungă confuziile legate de copleşitoare4a problemă a rostului cu care ne naştem ,trăim şi murim. Şi ce suntem chemaţi să facem aici . Dumnezeu ne dă felurite şi minunate daruri tuturor şi nimeni nu vine în lume sărac şi gol ,ci împodobit cu daruri duhovniceşti şi daruri materiale : evlavia ,facerea de minuni ,răbdarea ,chibzuinţa, talentul oratoric , înainte – vederea ,avere , sănătate , prestigiu în societate ,ranguri ,cunoşterea ştiinţifică (ce ne face savanţi ,scriitori etc.) Va trebui să dăm socoteală de toate aceste daruri .Ce am făcut cu ele ? Ce folosinţă le-am dat ? Dacă le-am folosit pentru păcate ,plăceri păcătoase ,huzur precum bogatul din Evanghelie , devenind răi şi nepăsători la durerile altora , mai putem pretinde că merităm Împărăţia cea fără de moarte , unde nu va mai fi loc pentru lacrimă ,strigăt şi suspin ,”căci cele ce au fost ( în acest veac –n.n.)au trecut ” şi „ nu se vor mai sui în minte”.

O, Milostive Stăpâne ,Dumnezeule şi Împărate al veacurilor ,luminează vieţile noastre ,ca bine să folosim darurile

Tale spre mântuirea noastră şi a semenilor noştri în toate zilele acestei fulgurante vieţi ,căci Ţie ţi se cuvine slava cinstea ,binecuvântarea ,închinarea şi iubirea inimilor noastre în ziua cea de azi şi în veci.