Ioan Bucşa „şi-a luat catalogul” şi a plecat

Aflu cu surprindere, dar şi cu o mare părere de rău că profesorul Ioan Bucşa din Beudiu, mentorul şi dascălul împătimit al multor generaţii de elevi, vreo 40, nu mai este printre noi. A plecat să se odihnească puţin, era în primul său an de pensie, dar n-a mai avut timpul răbdare şi bunul Dumnezeu ş-a chemat în ceruri. Şcoala din Bozieş şi Beudiu, satele şi oamenii locului au rămas înmărmuriţi şa vestea fulgerătoarei treceri în eternitate a dascălului lor. Ioan Bucşa, colegul meu de internat şi de şcoală la Beclean, vreme de mai bine de 7 ani a fost, iată, vorbim la trecut, unul dintre acei oameni rari care n-a încetat niciodată să fie un om bun, un Om. Jovialitatea, blândeţea, vorba bună, spiritul civic şi de întrajutorare l-au caracterizat toată viaţa. Era un creştin adevărat. L-am întâlnit poate ultima dată la mănăstirea Nuşeni. Venea mereu aici să-şi tămăduiască sufletul, fiecare avem nevoie de aşa ceva, să se îmbogăţească sufleteşte. A fost un dascăl şi un director de şcoală exemplar. Avea ceva în el înnăscut. Ceva bun şi trainic. Cred că n-a supărat niciodată pe nimeni, avea înrădăcinat în el cu adevărat cei şapte ani de acasă. La Beclean, în anii liceului, făcea sport de performanţă, era portarul echipei de handbal, era un performer şi în acest domeniu. Iată că, de puţine zile Ioan Bucşa şi-a luat catalogul şi-a salutat elevii, mii la număr, colegii profesori, familia şi a plecat singur, dar mulţumit, într-o altă lume. Să-ţi fie ţărâna uşoară, iar bunul Dumnezeu să te învrednicească cu cele bune, aşa cum şi viaţa ţi-a fost.