ION MARIAN, inițiator al învățământului pedagogic din Năsăud

Nu putem vorbi despre învățământul pedagogic din Năsăud, fără să scoatem din negura uitării figura marelui dascăl,Ion Marian,născut în comuna Zagra,la 6 august 1796,împlinindu-se în acest an 220 de ani de la naștere.

A urmat școala trivială din Telciu,cea normală din Năsăud și apoi liceul și teologia la Blaj.De la 1 noiembrie 1819 până la finele lui august 1821 funcționează ca profesor la gimnaziul din orașul așezat la îmbinarea Târnavelor. Vine apoi ca preot în satul natal Zagra,unde păstorește timp de 3 ani,împletindu-și munca de paroh cu cea de catihet,la Școala Normală din Năsăud.

În anul 1826 se mută în capitala districtului Regimentului-ll-de graniță,unde prin stăruința lui se deschide în anul 1827 și clasa a lV-a.

Pentru specializarea în pedagogie este trimis în anul 1830 pentru o perioadă de un an, la Lemberg.În anul 1833 a fost numit director peste toate școlile Regimentului-l-de graniță de la Orlat,unde funcționau de asemenea o școală normală,școli triviale și școli sătești.

La Năsăud se stinge din viață în anul 1833, directorul Istrate,iar vicarul Ioan Nemeș era numit canonic la episcopia Blajului,astfel că Ion Marian este rechemat la Năsăud și numit director al școlilor din Năsăud și vicar al districtului militar al Năsăudului.Aici a slujit idealul luminării și ridicării politice,sociale și intelectuale a poporului său. El a fost exponentul,concepției luminilor care concepeau școala ca o matcă a naționalității,iar pe omul de la catedră profetul conștiinței și idealului național, apostolul devotat cauzei ridicării poporului său în straturile lui adânci.

Cultura în concepția lui Ion Marian nu era un apanaj a boierimii,a unui strat subțire a societății,ci a poporului care trebuia luminat și instruit cu îndrumări de economie rurală,cu tot felul de învățături care să-l ridice din starea înapoiată în care se afla.Pentru aceasta a urmărit ca în fiecare sat să apară făclieri,dascăli, învățători,luminati care să împrăștie cu pricepere și entuziasm aceste cunoștințe.

Cea mai mare înfăptuire a sa este organizarea,începând cu anul 1837,a cursurilor pedagogice de la Năsăud pentru pregătirea învățătorilor,cursuri ce au durat cu întreruperi mai mici sau mai mari până în anul 1859,când s-a transformat în școală normală de învățători-actul de naștere a acestei prestigioase școli năsăudene.

A înființat fonduri școlare în toate comunele ,a mărit salariile învățătorilor,a înființat grădini școlare unde elevii învățau cultivarea pomilor,a intervenit ca învățătorii să fie scutiți de sarcinile militare și comunale,a creat condiții ca elevii să primească rechizite școlare și cărți în mod gratuit,a introdus în clasa a lV-a normele,pomicultura,horticultura și albinăritul cu practică efectivă de către elevi ,a instituit examen pentru cei ce se căsătoreau care trebuiau,bărbații să aibă un număr de pomi altoiți de mâna lor în grădini,iar fetele să aibă tesute un număr de cămăși,prosoape etc,a prelungit perioada așa numitor școli de iarnă,în sfârșit a luat un șir de măsuri atât de eficace încât întregul învățământ din districtul militar al Năsăudului a primit cu totul altă înfățișare,s-a înviorat.

În semn de prețuire și omagiu a activității sale,biblioteca liceului grăniceresc a primit denumirea de’ Biblioteca Mariana ‚ iar învățătorimea din districtul Năsăudului a dat numele reuniunii lor de „REUNIUNEA MARIANA „ Regretatul Profesor Ion Rusu Sărățeanu a adus pedagogului zăgrean calde aprecieri spunând-a fost o scânteie ce a aprins un foc uriaș ,a fost o conștiință ce a făurit atâtea altele, a fost o credință care va rămâne de-a pururi în istoria acestui ținut ,și-n conștiința tuturor generațiilor piatră de temelie , fără de care spiritul uman n-are reazăm și fără sprijin urcușul nu-i posibil.

Lucreția Mititean