Iubiţi şi câinii vagabonzi!

Au trecut decenii în şir de când cunoscutul interpret de muzică uşoară, Mihai Constantinescu, lansa şlagărul cu titlul şi tematica mai sus invocată. Aureolând relaţia ancestrală a omului cu acest patruped ce s-a dovedit din vremuri imemoriale unul dintre partenerii săi cei mai devotaţi din lumea necuvântătoarelor, cântecul ne îndeamnă şi acum, aşa cum o făcea la debut, să ne reconciliem atitudinea faţă de aceste fiinţe lăsate de Dumnezeu prin preajma noastră, de bună seamă, pentru a nu ne îndepărta niciodată de datoria noastră umană de a preţui cum se cuvine loialitatea, devotamentul, fidelitatea pe care, prin excelenţă, au dovedit-o aceste animăluţe.

Numai că, din nefericire, viaţa contemporană atât de trepidantă, plină de constrângeri de tot felul, ne-a făcut pe noi, oamenii, tot mai insensibili la grijile şi nevoile altora, cu atât mai puţin ale câinilor. Numai aşa îmi pot explica maniera condamnabilă, total necreştinească, în care sunt trataţi câinii comunitari de la noi, din Bistriţa.

Şi mă refer la cei încartiruiţi în adăpostul de pe str. Tărpiului. Pe perioada acestor zile de iarnă straşnică, cu ger siberian, de-a lungul zilelor în care noi, bipezii, ne-am sărbătorit, cei 43 de locatari din adăpost, dintre care 2 puiuţi de nici 4 săptămâni, au îndurat nu doar frigul nimicitor, dar şi foamea, setea şi murdăria. Cei responsabili de acest loc sinistru şi-au acordat minivacanţă deplină de parcă şi-ar fi închis biroul cu toate dotările, spre siguranţă, până după sărbători.

Nu tu apă, nu tu mâncare pentru bietele suflete îngheţate din adăpost. Este meritul inimoaselor membre ale ANIMATERA Bistriţa, un ONG care de la înfiinţare şi-a asumat monitorizarea şi sprijinirea câinilor din adăpostul municipal că prin grija lor, în aceste zile de abandon total din partea oficialilor, câinii din acest lagăr, de exterminare (5 cadavre sunt şi acum în incintă) au mai primit apă, mâncare şi chiar le-au fost curăţate boxele.

Deşi nu şi-au dorit popularizate faptele, consemnez faptul că doamnele Gabriela Mălinaş, Rozina Bachner şi Elena Pop, erau la „datorie” sâmbătă, 03 ianuarie, îngrijind de bietele fiinţe batjocorite.

Fac şi ele ce le stă în putere, au izbutit să-şi atragă sprijinul unor oameni responsabili şi cu suflet nobil, împreună cu care au „tapetat” cu cartoane şi folii gardul din plasă de sârmă al Adăpostului pentru protejarea mai bună a locatarilor; au pus în boxe box-paleţi pe care să se aşeze căţeii care stăteau direct pe cimentul umed şi năclăit de mizerie. De mâncare şi de astâmpărat setea duc de câte ori dispun.

Este inexplicabil faptul că lucrurile acestea nu au fost asumate de cei legaţi prin contract de muncă de acest loc… De ce? Cui îi pasă?

Este un adevărat lagăr de exterminare acest „adăpost”: din aprilie 2008 au pierit aici 11 câini mari, 86 de pui (!); alţi 5 câini fiind eutanasiaţi, fiind bolnavi incurabil…

SUNTEM OAMENI!!!???

V. Tămaş