La început... Rostite în gând

După peste patru decenii de activitate didactică, învățătoarea Smaranda Marica, a început să-și aștearnă gândurile în versuri pe care le-a adunat în anul 2024 în două plachete, întitulate sugestiv ... „CUVINTE NEROSTITE” și „GÂNDUL SE PIERDE-N VISARE”.
Lectura lor, scoate în evidență viața trăită în familie, în școli, alături de copii și colegi, influența anotimpurilor asupra stării sale de spirit, găsirea unui refugiu în care să-ți poți aranja mulțumitor gândurile, simțămintele, sentimentele, etc. netulburat de nimeni și de nimic.
Trăirile, universul, natura înconjurătoare, ființele dragi (mama, tata, fiul, nepotul) sunt redate în versuri ce îngemânează „cuvinte potrivite”, capabile să le redea pe acestea...
„Treci clipă, / luând cu tine dorul / ce și-a făcut culcuș / în gândurile mele” ... „Se stinge soarele în tihnă / sunt ultimele pâlpâiri, / e ceasul clipelor de taină / când rătăcesc prin amintiri”. „A înflorit pădurea, tată, / Te-așteaptă s-o străbați în lung și-n lat,/ Te-aștept și eu, ca altădată, / Doar primul ghiocel, tu mi l-ai dat !” ... „Ai apărut... / Când cerul meu era întunecat.../ mirosind a flori de tei ...”.
Ajunsă acum, la o „frumoasă vârstă”, la o deplină maturitate, învățătoarea Smaranda Marica își deapănă amintirile cu ... „drag și dor” în versuri, își retrăiește parcă viața cu bune și cu rele, nu renunță la speranțe, la posibilitatea de a se risipi frumos în clipele ce vor urma, atâtea câte vor mai fi ele.
Să mai petreci încă ani mulți ... de veghe în lanul de floarea- soarelui!

Cu prețuire și respect,
Prof. Rus Augustin