La Mirela-n șezătoare, la Lunca Frișului, în comuna Șieuț

Într-o frumoasă zi de joi, 20 februarie 2025, în satul Lunca (cunoscut și sub vechea denumire de „Friș”) din comuna Șieuț, a avut loc un eveniment cultural tradițional aparte, o „șezătoare de fomei, cu povești”, așa cum se întâmpla și mai demult în satele de la poalele Munților Călimani.

            Întâlnirea de lucru a harnicelor frijence a fost găzduită de Maria Mirela Andrecuț în casa sa, aceasta deținând o veritabilă colecție etnografică, domnia sa fiind cea care a adunat în jurul său, alături de membrii familiei (soțul Grigore, fiica Sofia, nora și viitoarea noră, nepoții și sora Felicia) și alți membrii ai comunității, precum mătuși, fine, verișoare, vecine și prietene, cu toții dornici și bucuroși de reîntâlnire, de povești și de împărtășirea unor detalii specifice privitoare la diferitele tehnici de lucru ale costumului popular din zonă.   

            O prezență specială în șezătoarea tradițională de la Lunca a fost cea a părintelui prof. univ. dr. Vasile Gordon, unchiul doamnei Mirela, fiu al satului, dar și cetățean de onoare al comunei Șieuț, cel care a venit acasă de la București și care a fost cu drag alături de săteni, poposind la Friș pentru câteva zile. Acesta a fost însoțit de soția dumnealui, doamna preoteasă Irina, cea care a participat în mod activ la toate activitățile din cadrul șezătorii.

Șezătoarea tradițională de la Lunca nu a fost primul eveniment de acest fel organizat de către Maria Mirela Andrecuț, dânsa fiind cea care a mai găzduit astfel de acțiuni culturale tradiționale pe plan local și în urmă cu trei ani, în februarie 2022 (tot acasă), dar și alte două șezători la magazinul din centrul satului, în anii 2016 și 2017.  

            Fiecare dintre aceste manifestări sătești au avut câte o tematică atent aleasă, știut fiind faptul că șezătorile erau de mai multe feluri. În acest sens, merită amintit aici că, în satul românesc, șezătorile erau întâlniri de lucru între femeile din sat, care se petreceau mai ales în serile de iarnă și în care se spuneau povești, dar unde se și învățau diverse tehnici de lucru manual. Acestea se organizau în câșlegi, în zilele de luni, miercuri și joi, fiind găzduite de o casă anume din sat, iar la Lunca acestea puteau fi: „șezătoare de lucru, între fomei, cu povești”, „șezătoare de fete”, „șezătoare cu feciori” sau „seara lungă”, o șezătoare cu joc, în care vin și feciorii, dar și trișcașii și ceterașii, și care se lasă cu joc, cu bucate alese, oamenii venind îmbrăcați atunci în haine de sărbătoare și aceasta având loc înainte de începutul Postului Mare, după cum ne-a mărturisit doamna Mirela. De obicei, însurații nu veneau în șezătoare, aceștia rămânând acasă și având grijă de copiii mici, dar și de animalele din gospodărie.

Așadar, întâlnirea de la Lunca Frișului a fost una de lucru, aceasta reprezentând doar o parte din întreaga șezătoare, care este una mai amplă. A fost un eveniment al satului, organizat natural, așa cum se făcea mai demult în localitate. În cadrul acesteia, femeile din sat au dovedit, cu prisosință, că stăpânesc tehnicile lucrului de mână și că fiecare deține cunoștințe și abilități pentru multiple tehnici de lucru manual în acest domeniu, deprinderi învățate în familie, dobândite pe filieră transgenerațională.

Astfel, ca activități specifice, menționăm că în cadrul acestei șezători s-a tors cânepă și lână, s-a depănat lâna, s-au cusut cămăși pentru bărbați, femei și copii, dar și poale și zadii pentru fete și femei, s-a făcut cipcă și ajur (pentru poale), s-au confecționat „bumbgii” la un cojoc, de către „sucița” satului (aceasta fiind nevasta „suciului” / a cojocarului), s-au cusut, în tehnica „chelin”, fețe de masă, iar copiii au făcut țevi la sucală, necesare pentru țesut (preșuri / „tepici”, țoale și pânză).

De asemenea, fiecare gospodină din sat a adus în șezătoare, alături de lucrul de mână, și bucate alese, mâncăruri locale specifice unei astfel de întâlniri de lucru, precum: mălai dulce (prăjitură de mălai), mălai fiert grăunțe („cum numai la o casă se mai face în sat”), scorușe, pupci cu brânză și cu ceapă, pupci cu poame (prune), pupci cu brânză de vaci, poame (prune) și mere uscate, „turtele” din făină de grâu (coapte pe plită), slănină, cârnaț, brânză (caș) de oaie, brânză din bărbânță, cozonac, dar și băuturi tradiționale, gazdele fiind cele care s-au preocupat frumos de aranjarea mesei la finalul serii.

            Acțiunea culturală a fost o reușită, la aceasta participând 20 de persoane, cu vârsta cuprinsă între 11 luni (micuțul Teodor, nepotul gazdei, care a adormit în timpul șezătorii într-un legănuț în brațele bunicului său, Grigore) și 76 de ani, câți numără acum mătușa Ioana Bugnar, o femeie harnică și vrednică din sat, care ne-a spus o mulțime de povești constructive, amintindu-ne de drumul cânepii, de la bob până la haină, dar și povești magice, despre iele, superstiții și alte întâmplări petrecute în sat de-a lungul timpului.

            Gazda șezătorii, doamna Maria Mirela Andrecuț, își propune să mai organizeze astfel de manifestări și pe viitor, alături de harnicele frișence, cu o prezentare și mai amănunțită a tuturor tehnicilor de lucru cunoscute în lumea satului tradițional.

            Evenimentul a fost unul deosebit de important, atât pentru comunitatea din satul Lunca și pentru comuna Șieuț, cât și pentru întreaga cultură tradițională a județului nostru, acesta însemnând și un model de bună practică pentru transmiterea patrimoniului cultural imaterial local, înscriindu-se în practicile recomandate de UNESCO în ceea ce privește salvgardarea acestor elemente. Cu această ocazie, „s-au scos de la naftalină” haine vechi păstrate în lăzile de zestre ale femeilor din sat, una dintre piesele de port popular fiind o rochie din perioada interbelică purtată acum de Anca, viitoarea noră a gazdei.

            În ceea ce mă privește, țin să-i mulțumesc pentru această invitație doamnei Mirela Andrecuț, incursiunile culturale anterioare pe care le-am făcut la Friș anii trecuți oferindu-mi posibilitatea de a cunoaște frumoasa sa familie, precum și impresionanta colecție etnografică pe care o deține.   

            În semn de respect și prețuire pentru pasiunea dânsei de a păstra vie amintirea părinților săi, dar și a frijenilor, prin colecția de obiecte tradiționale vechi pe care o păstrează și o îngrijește, am realizat și o pagină de prezentare a acesteia în publicația culturală „Catalogul Meșterilor Populari din județul Bistrița-Năsăud”, un album care cuprinde meșteri populari din județul nostru, dar prezintă și câteva astfel de colecții etnografice, fiind un material publicat de către Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, prin Serviciul Conservarea, Cercetarea, Protejarea și Promovarea Culturii Tradiționale și Multimedia și care va fi în curând disponibil și pentru publicul larg.

            Așadar, ne-am bucurat să fim prezenți în cadrul acestui eveniment alături de doamna etnolog Emilia Ometiță, Șef Serviciu Cultură Tradițională din cadrul instituției noastre, dar și alături de colegele Dalma Szabó și Alina Predescu, referenți de specialitate, care, poposind pentru prima dată în viață pe meleaguri frijene, au rămas impresionante de frumusețea și hărnicia oamenilor acestor locuri, realizând și importante materiale documentare.

            Personal, în calitate de etnolog, dar și în cea de cercetător științific în cadrul instituției noastre culturale județene, am participat cu drag la acest eveniment, însă am simțit și primit, cu inima deschisă, căldura oamenilor pe care îi pot considera ca fiind unii „de-ai mei”, prin prisma faptului că în comuna Șieuț mă simt acasă, șieuțenii fiind cei care anul trecut, în data de 19 mai 2024, mi-au oferit titlul de „Cetățean de Onoare al Comunei Șieuț”. Acest fapt mă onorează nespus, însă îmi aduce și o imensă responsabilitate în a promova valorile culturii tradiționale ale tuturor satelor din comuna Șieuț – Șieuț, Ruștior, Lunca (Friș) și Sebiș.  

            În cadrul acestor sate se mai păstrează și astăzi încă multe dintre tradițiile specifice, fiecare localitate deținând un număr impresionant de meșteri populari (creatori de costume populare, cojocari, fierari, dulgheri ș.a.), precum și colecții etnografice, dar și frumoși și talentați artiști locali (dansatori, soliști vocali și instrumentiști sau rapsozi populari), bucuria acestora putând fi admirată pe chipurile lor mai ales în cadrul evenimentului tradițional „Jocul Însuraților” care se organizează în satele comunei Șieuț, mai ales la început de an, căci oamenii iubesc și practică jocurile specifice zonei.

Revenind la gazdele șezătorii noastre, frijenii țin rânduiala străbună, trăiesc în armonie cu mediul, dar și unii cu alții, aceștia fiind recunoscuți ca „oameni harnici, frumoși și de omenie”, iar toate detalii referitoare la istoria satului se reflectă în cartea părintelui prof. univ. dr. Vasile Gordon și a prof. univ. dr. Vasile D. Țâra (de asemenea un fiu al satului, fiind și domnia sa cetățean de onoare al comunei Șieuț ), „Monografia satului Lunca”, o lucrare deosebit de valoroasă și de consistentă, ce așteaptă să vadă lumina tiparului în acest an, fiind dorită cu mult drag și interes de întreaga comunitate.

            Așadar, pentru tot efortul lor, pentru dăruirea și implicarea în organizarea și susținerea acestui eveniment cultural specific, „o șezătoare de fomei, cu povești”, dar și pentru strădania de a mai face încă un pas în păstrarea tradițiilor locale, se cuvine să adresăm calde mulțumiri și sincere felicitări tuturor frișenilor care au participat la această șezătoare, în special doamnei Maria Mirela Andrecuț, gazda noastră, cea care a fost sufletul întâlnirii. Ne luăm angajamentul să îi fim alături și pe viitor și o impulsionăm să continue acțiunile firești de promovare a specificului frișean, acest mod nealterat de trăire în tradiție ducând și la o importantă conștientizare a tinerei generații asupra importanței patrimoniului cultural local.     

dr. Patricia-Smaranda Mureșan

etnolog și cercetător științific

Serviciul Cultură Tradițională

Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud