MIRO-PETRIŞ, o livadă încinsă-n brâie

La vremea ultimelor popasuri ale verii în arealul pomicol de la Pîrâul Ursului, pendinte de comuna Cetate, Livada de la Petriş a Societăţii Comerciale MIRO SA din Bistriţa este, cel puţin şase zile din şapte ale unei săptămâni, un perimetru în care activitatea se derulează, de la crepusculul solar, la apusul astrului, cu o intensitate pe care nici măcar canicula nu o scoate din ritmul alert. Şi este firesc acest lucru deoarece, zestrea acestei ferme a sporit de la an la an, pe seama materializării unui volum impresionant de investiţii. Şi pentru că la momentele potrivite am scris despre aceste transformări, derulate de-a dreptul în cavalcadă, e firesc să poposim din nou printre cei care continuă periplul înnoirilor, cu atât mai mult cu cât, fiecare anotimp prielnic muncii din agricultură adaugă în bilanţ, potenţe productive din ce în ce mai mari.

În primăvara 2008 de pildă, zestrea plantaţiilor tinere a sporit cu încă 16 hectare de prun, cireş, păr şi măr, în cultură intensivă, folosindu-se material săditor adus din Germania şi Olanda, la primele trei specii nominalizate, dar şi de la Pombis-ul bistriţean pentru cea din urmă. Cum s-ar spune, a continuat „dialogul poliglot” al soiurilor într-o întrecere care vizează: intrarea rapidă pe rod, productivitatea mare pe pomi de vigoare mică, uşor de recoltat şi rezistenţi la boli şi dăunători. Tocmai pentru că, la intrarea completă pe producţie a acestui perimetru horticol de-a dreptul impresionant, problema - problemelor va consta în efectuarea culesului la timpii oportuni.

 Într-un alt plan al preocupărilor a figurat trupul de 20 de hectare a livezii superintensive cu „coarde made în Italia” care sunt de-acum, în cel de-al treilea an de la sădire, nişte pomişori zvelţi, dar viguroşi, „răstigniţi” perfect pe spalieri, cu o fructificaţie ce încântă privirea, atât sub aspect cantitativ, cât mai ales la capitolul formelor şi culorilor. Pentru această imagine tonifiantă s-a trudit serios când a fost vorba de tăieri, administrarea de îngrăşăminte naturale şi chimice, lucrări de întreţinere a solului, de combatere a bolilor şi dăunătorilor, aplicarea erbicidării şi, nu în ultimul rând, de efectuarea irigărilor prin picurare. Şi am enumerat acest set de îndeletniciri tocmai spre a ilustra adevărul că, pe parcursul a trei din patru anotimpuri, vegetalul cere eforturi susţinute pentru a revărsa rodul în panere. Nu dai, nu capeţi şi de-abia apoi mai este valabilă şi zicala cu: „Doamne - doamne oferă din belşug, dar nu bagă şi în sac”.

La un alt capitol productiv, cel al viţei de vie, s-a muncit, de asemenea, la modul foarte serios. Aşa se face că am putut reţine în memoria digitalului tocmai finalizarea operaţiilor prin care „funiile viţelor” se înfăţişează ochilor ca nişte autentice odgoane, spre a se reuşi pe seama lor, ancorarea razelor solare la tărâmurile de zahăr din strugurii destinaţi vinificaţiei sau a consumului curent. Şi chiar dacă va mai trece un oarecare timp până când mustul va să curgă în valuri prin ferestre de teascuri, totuşi, n-am rezistat tentaţiei de a încredinţa „aleii gâtului” boabe de Fetească regală şi albă, Neuburger şi Souvignon, cu predilecţie din strugurii de masă, ai căror ciorchini sunt , chiar şi din punct de vedere al gabaritului, impresionanţi. La acest stadiu se află un trup de 4 hectare, din care o jumătate de hectar reprezintă cultură de viţă de vie pentru strugurii de masă.

Desigur că nici livezile pe rod nu au fost scoase din aria preocupărilor, respectiv, 3 ha de cireş, 18 ha de prun şi 20 ha de măr. Şi care au oferit satisfacţii în privinţa „cerceluşilor la urechi” şi a sâmburoaselor şi sămânţoaselor ce au început să se înghesuie de-acum în lădiţe şi containere. Am văzut mere de vară de o frumuseţe deosebită oferite la vânzare, dar şi prune „brumate” de super clasă. Aprecierea e că, şi în actualul an, producţiile totale vor îndeplini, precum în anul precedent, calificativul de mulţumitor. Tocmai de aceea culesul a intrat, cum se spune, în linie dreaptă, obolul verii fiind pe sfârşite, urând ca, în cel mult 2 săptămâni baierele toamnei să fie pe deplin dezlegate. Iar că este tocmai aşa cum spunem, vom mai face precizarea că în ziua documentării, care a fost chiar una de sfârşit de săptămână, nu mai puţin de 50 de lucrători, permanenţi şi sezonieri erau angrenaţi în muncă.

Şi nu doar pe singurul front al culesului. Ci şi pe cel al pregătirii terenului pentru plantările din brumar şi brumărel. Care vor cuprinde alte 30 de hectare cu: măr, păr, prun, vişin şi cireş. Sunt, ca să ne exprimăm astfel, ultimele preparative ale încingerilor în brâie fructificatoare ale Fermei MIRO PETRIŞ. Cu toţii n-o să aveţi posibilitatea să le vedeţi. Şi doar luneta instalată pe un balcon a clădirii principale din incintă le percepe mai lesnicios. Chiar dacă nu total, ci parţial. Din pricină că, nici ea, luneta, nu e şi periscop. În schimb prin ale sale lentile se disting cele cinci cingători care vor încorseta tot atâtea vârste şi vrâste ale unor cătrinţe care acoperă, de la poale spre creste de dealuri o suprafaţă de nu mai puţin de 172 hectare.

La modul practic plantările masive vor fi încheiate în 2008 pe 165 de hectare, deoarece sunt necesare şi căile de acces. Mai rămâne pentru 2009 „sudarea” celui de-al şaselea brâu, după cele de: măr(I), prun(II), păr(III), cireş(IV), vişin(V), respectiv, viţa de vie(VI). Şi care va cuprinde alte 5 hectare, din care 3 destinate strugurilor de masă, iar celelalte 2, strugurilor pentru vin. Astfel că finalul primului deceniu din mileniul trei va marca numărătoarea inversă a metamorfozelor înnoirilor, dar şi prima scară a suişului către vârfurile de producţie.

La baza acestor trepte stau două lacuri în care zburdă peştii. Pe unul dintre ele plutesc două bărci. Pe unul dintre maluri stau de strajă pentru a se întrupa în pomi de Crăciun, 10.000 de brăduţi. În luciul apei imaginile în oglindă spun, la ceas de seară că, totul s-a izvodit în străfunduri. Iar când bolta cerească spuzeşte de stele, o Ileană Cosânzeană, din stirpea uriaşilor, îşi vântură pletele în acorduri de greieri şi cosaşi, acompaniaţi la bas şi bariton de corul neamului batracienilor. În preajma incintelor, florile expiră miresmele inspirate peste zi, iar făptuitorii faptelor n-au vreme pentru licenţe poetice deoarece, iar şi iar, mâine dimineaţă la orele matinale, natura îşi cere cu insistenţă drepturi la existenţă …

Totul pentru ea, mama natură şi idilicul său? Dar pentru oameni şi viaţa lor? Iată întrebările pe care le-am adresat doamnei inginer Maria Borgovan, şefa unităţii, ca şi a unora dintre colaboratoarele şi colaboratorii săi. Iar răspunsurile au fost de genul: „vedeţi spre a vă convinge” şi „fapte, nu vorbe” tocmai din pricină că „o generozitate nu are nici un rost fără de alta”.

Iar într-o expediere, prin excelenţă telegrafică - pentru că asupra problematicii o să revenim la momentul tăierii panglicii inaugurale, vom mai spune că: Numai în răstimpul trecut din actualul an au fost aduse trei tractoare special echipate pentru lucrările din horticultură, de ultimă generaţie tehnică, un cultivator destinat special muncii din sectorul viticol, precum şi două freze cu ajutorul cărora sunt tocate resturile vegetale, inclusiv a ramurilor.

Totodată, ferma a fost racordată la reţeaua de apă potabilă a satului Petriş, astfel încât în momentul de faţă incintele beneficiază de dublă alimentare. Pentru lucrători se asigură cotidian, cel puţin o masă caldă consistentă. În fine, dar nu şi în ultimul rând, la Ferma pomicolă MIRO, atât muncitorilor permanenţi, cât şi celor sezonieri, o să le fie puse la dispoziţie spaţii de cazare şi de servire a mesei pe care hotelieri de trei stele le vor invidia şi despre care vă vom informa chiar în debutul actualei toamne, realizarea fiind, şi sub aspect edilitar, şi al dotărilor, ceea ce se poate numi „perla coroanei”.

De asemenea, sunt în stadiu de finalizare demersurile în vederea construirii şi echipării unui depozit de fructe, cu atmosferă controlată şi o capacitate de stocare de 2000 de tone. Şi pentru că am ajuns şi la acest domeniu, al satisfacerii nesaţului cămărilor în sezonul rece, este bine să cunoaşteţi, tocmai în virtutea dublului sens al generozităţii, că de la Petriş, la modul direct, vă puteţi aproviziona cu cantităţile de fructe dorite, fără a da satisfacţie pecuniară, în genul dublării nivelului de preţ, intermediarilor. Şi de-abia în acest fel o să ne daţi şi nouă dreptate că v-am înfăţişat în lumină de tipar, un adevăr, cât un echilibru stabil, între realitate şi vis.

Pentru că la Ferma MIRO-PETRIŞ, „hora brâului a trecut pârâul” într-o cadenţă care, cu toate adversităţile şi inevitabilele poticneli din cauza procurării anevoioase a resurselor financiare, a reuşit să se întrupeze în reuşită de referinţă. Iar dacă ea va sfârşi în ameţitoare ciuleandră a roadelor, cu atât mai bine pentru blazonul vitipomicol al ţinuturilor rebreniene. Ce mai pot fi, ceea ce au mai fost. Iar în contextul în care criza alimentară a depăşit, la modul serios, stadiul de moft, chiar mai mult decât atât. Deoarece, iată, încă e cu cine. Iar moda turcismelor umflate cu pompa, dar fade la gust precum gumilasticul, fuse şi se duse.