Nicolae Avram

1. stam singur pe întuneric în odaia ei şi fumam eram destul de beat ca să am curajul s-o cer de soţie m-am gândit ce să-i spun am învăţat şi câteva versuri din cântarea cântărilor sărută-mă cu sărutările gurii tale, căci sărutările tale sunt mai bune ca vinul am scos din buzunarul de la piept bucheţelul ofilit de trandafiri eram atât de mândru de mine erau primele flori cumpărate din banii mei dintr-o dată s-a făcut al naibii de frig m-am uitat pe geam ploua cu găleata era trei dimineaţa şi nici ţipenie de om m-am suit cu picioarele pe geam am stat o clipă ghemuit ca un mort din neolitic am sărit direct într-o băltoacă mi-am întins noroiul pe haine şi pe faţă am intrat în primul bar deschis apoi mi s-a rupt filmul

2. era femeie de serviciu la judecătorie după ce plecau ştabalăii îmi deschidea poarta intram pe furiş să nu mă vadă nimeni cu sticla de vin ascunsă sub haină ne dezbrăcam trăgeam pe noi robele negre de mătase loveam puternic cu ciocănelul în masă ziceam în numele legii te condamn să fii a mea pe viaţă închideam după noi zăvorul greu al celulei se auzea doar şuierul biciului rupându-i fâşii de piele respiraţia ei sacadată dimineaţa am ieşit pe digul someşului ne-am plimbat am ajutat un pescar să tragă un peşte uriaş pe mal ea mi-a cerut o ţigară i-am spus ultimul chiştoc l-am tras pe sofaua preşedintelui l-am aruncat în coşul de gunoi

3. veniseră cu căruţele în valea noastră dădeau baloane colorate pe sticle şi borcane am adunat repede din pod toate sticlele şi borcanele le-am pus într-un sac de pânză pe drum m-am întâlnit cu tata era beat turtă mi-a luat sticlele mi le-a spart de cap una câte una am stat şase luni în spital când am ieşit n-am mai recunoscut cătunul pe uliţă mirosea puternic a praf de puşcă pereţii casei erau mânjiţi cu sânge câinele nostru zăcea pe prispă cu falca smulsă în pârâu se strânseseră o mulţime de oameni se păruiau femeile îşi smulgeau părul din cap urlau ca dracii l-am văzut pe tata alergând cu cuţitul prin apă după soră-mea îmbrăcată în rochie albă de mireasă apoi pe mama cum a ridicat toporul i l-a înfipt în spate

66 / b. uite cum spăl ciorapii murdari şi lustruiesc
parchetele cu ceară

o căţea care latră în fiecare dimineaţă la uşi sau îşi devoră puii
sub tufele de trandafiri

seara în jurul unui foc de tabără priveam fete drăguţe în ochi
ele râdeau dispreţuitor
eram mici şi murdari

iartă-ne pentru bucata de săpun ronţăită sub aşternuturi

pentru loviturile date cu capul de pereţi
pentru pumnii grei traşi cu sete în stomac

iartă-ne pentru senzaţia de vomă

nu cârtim între noi nu suntem din staulul acesta

cei plătiţi fug nu pieile noastre
trimise în lume