Pr. Vasile Beni: Intrarea în biserică a Maicii Domnului, o chemare pentru noi toţi de a intra cu râvnă Casa Domnului în decursul vieţii noastre, cu timp şi fără timp
Dragii noştri credincioşi!
Ziua de 21 noiembrie a fiecărui an este înscrisă în calendarul nostru creştin ca fiind sărbătoarea „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”. Este prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului și este sărbătoarea care anticipează marele praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Numită în popor Vovidenia sau Ovedenia, această sărbătoare aminteşte de ziua în care Sfinţii Ioachim şi Ana au adus pe fiica lor Maria la Templul din Ierusalim, unde a rămas până la vârsta de 15 ani.
Evenimentul sfânt al intrării pruncei Maria în Templul din Ierusalim a fost fructul unei făgăduinţe. Căci tradiţia ne spune că părinţii Ioachim şi Ana, în vârstă fiind şi neavând copii, în rugăciunile lor fierbinţi de a-i binecuvânta Cel de Sus cu un prunc, au făcut legământ în faţa lui Dumnezeu că de-l vor dobândi, îl vor afierosi Domnului, adică îl vor duce la Templu.
Fiindu-le ascultată rugăciunea şi-au respectat întocmai şi făgăduinţa, împlinind cu demnitate, astfel, cuvântul psalmistului: „Faceţi juruinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru” (Psalm 75, 11). Şi astfel, copila Maria a fost încredinţată arhiereului Zaharia care, potrivit unei porunci primite tainic de sus, a dus-o în partea cea mai însemnată a Templului, în Sfânta Sfintelor, ca semn al chemării ei spre o consacrare unică în istoria omenirii: aceea de a fi mamă a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
La Templu, ne spune tot tradiţia, Maria a stat 12 ani, alături de alte fecioare care vieţuiau acolo. Apropiindu-se vremea Buneivestiri, în urma unei porunci tainice de sus, Maria a fost încredinţată cu logodnă bătrânului Iosif, rudenia sa, spre ocrotire şi garanţie a fecioriei.
Din această scurtă dar sfântă istorie a Intrării Maicii Domnului în biserică desprindem acum câteva învăţături:
Exemplul făgăduinţei făcute de evlavioşii Ioachim şi Ana: ceea ce au promis înaintea lui Dumnezeu au împlinit întocmai, dovedind credincioşie şi demnitate, chiar cu preţul lacrimilor şi al acceptării singurătăţii.
Învăţăm din acest act jertfelnic că şi noi putem face făgăduinţe lui Dumnezeu, dar numai cele plăcute Lui, iar odată făcute să ne ţinem de cuvânt. Minunat se exprimă în acest sens înţeleptul Sirah: „Fii statornic în cugetul tău şi unul să-ţi fie cuvântul!” (5, 12).
Intrarea în biserică reprezintă apoi o chemare pentru noi toţi de a intra şi cerceta cu râvnă Casa Domnului în decursul vieţii noastre, cu timp şi fără timp, în duminici şi sărbători şi nu numai. Iar în acest sens sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă: „Nu te îndepărta de Biserică! Nimic nu e mai puternic decât ea! Speranţa ta e Biserica; mântuirea ta e Biserica; Scriptura ta e Biserica. Ea este mai înaltă decât cerul; mai întinsă decât pământul. Nu îmbătrâneşte niciodată, ci este pururi înfloritoare. Pentru aceasta Scriptura, arătând tăria şi statornicia ei, o numeşte „munte”; arătând curăţia ei o numeşte „fecioară”; arătând măreţia ei o numeşte „regină”; arătând înrudirea cu ea o numeşte „fiică”.
Aşa cum prunca Maria a fost dusă la templu, să ne ducem şi noi pruncii la biserică, spre a fi împărtăşiţi cu Sfintele Taine, spre a fi mai apoi spovediţi (de la 7 ani), spre a prinde dragoste de sfintele slujbe şi a creşte în atmosfera curată a Sfântului Lăcaş. Pentru că este o diferenţă covârşitoare între un copil care la ora Liturghiei se găseşte în biserică şi altul care stă la televizor sau aiurea. Într-un fel va creşte unul, în alt fel celălalt!
Spre încheiere, cred că potrivit este să ne oprim la troparul Intrării în biserică a Maicii Domnului, minunată sinteză a istoriei şi semnificaţiei acestei sărbători: „Astăzi, înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu, în chip luminat, Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului!”Amin.
Pr. Vasile Beni
Citiţi şi:
- Preot Vasile Beni: Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică
- Pr. Vasile Beni- Intrarea în Biserică a Maicii Domnului vrea să ne spună tuturor: „Lăsați copiii să vină la Mine!”
- Pr. Vasile Beni: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este sărbătoarea care anticipează marele praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos
- Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
- Pr. Vasile Beni: Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică vrea să ne spună "Lăsați copiii să vină la Mine!"
Comentarii
Chemarea dv. părinte pr. Vasile Beni este binevenită pentru a ne îndrepta și noi spre Casa Domnului, pentru a ne apropia și mai mult de Maica Domnului care nu lipsește din rugăciunile noastre.
Aceste cuvinte duhovnicești ne fac să ținem mereu deschisă poarta sufletului pentru a intra la loc de cinste ceea ce implică o credință autentică.
Rugaciunea „Tatăl Nostru” se modifică, începând de duminică, 29 noiembrie 2020, la slujbele oficiate in bisericile catolice din majoritatea eparhiilor italiene. Astfel, versetul „nu ne duce pe noi în ispită” devine „nu ne lăsa pe noi să cădem în ispită” (Matei 6, 13). Anunţul privind modificarea a fost făcut în anul 2018, la Adunarea generală a Conferinţei Episcopale Italiene, care a aprobat traducerea italiană a celei de-a treia ediţii a Liturghierului roman – o lucrare care a durat peste 16 ani, perioadă în care s-a lucrat la îmbunătăţirea textului din punct de vedere teologic, pastoral şi stilistic.
Schimbarea a fost susținută de Papa Francisc, care a explicat faptul că traducerea din aramaică, limba vorbită de Iisus Hristos și de către apostoli, sub forma „nu ne duce în ispită”, poate sugera că Dumnezeu este cel care conduce oamenii spre păcat.
Restul Bisericilor pot implementa textul schimbat din rugaciunea „Tatăl Nostru” până la Paştele din anul viitor.
Adaugă comentariu nou