Mărturisiri din vremurile de azi. Ce să mai zici?

          Dacă ieşi pe stradă şi te întâlneşti cu prieteni sau cunoscuţi şi-i întrebi ce mai fac, 9 din 10 oameni se vor plânge. Vei auzi zicându-se:

          Că mă doare cutare, că n-am bani de medicamente, că nu se mai poate suporta situaţia din ţară, că s-a scumpit gazul şi lumina şi tot felul de motive care ne încarcă negativ pentru toată ziua.

          Rar găseşti câte o persoană optimistă, care nu se plânge şi care vede lumina de la capătul tunelului. Eu cred că trebuie să mulţumim în fiecare zi în care ne trezim pentru acest privilegiu şi pentru că respirăm, pentru că putem merge, pentru că putem gândi... Ne mai doare câte ceva cât suntem vii, dar prea facem drame din nimicuri şi din fleacuri. Sunt într-adevăr şi tragedii, dar nu trebuie să transformăm orice fleac într-o tragedie. Ne încărcăm pe noi negativ şi pe cei din jurul nostru.

          Trebuie să fim lucizi:

          Politica e un rău necesar.

          Iar dacă Dumnezeu ne trimite încercări, El ne atenţionează că nu suntem de capul nostru pe pământ, ci cu ajutorul Său.

          Corabia vieţii noastre este călăuzită de Dumnezeu, iar dacă nu înţelegem acest lucru ne transformăm viaţa într-un iad.

          Sunt familii (am cunoscut într-o comună) care pe aceeaşi vatră, deşi e mamă şi fiu cu noră, nu se înteleg. Fiul o batjocoreşte pe mamă înjurând şi chiar lovind-o sub îndemnurile dizgraţioase ale soţiei.

          Acesta este un păcat de moarte. Mama trebuie respectată în primul rând pentru că ţi-a dat viaţă, pentru că te-a alăptat, te-a legănat şi a stat la căpătâiul tău când ai fost bolnav. Eu mă întristez când aud şi când văd asemenea lucruri şi mi se par de neconceput.

          O expresie din creaţia populară spune:

          „Oamenii din lumea-ntreagă

          N-ar putea nicicând să şteargă,

          Nici să şteargă, nici să spele

          Lacrimile mamei tale.”

          Şi nu uita băiete că totul se plăteşte.

          Explicaţia e că dacă-ţi intră câte una în familie care se luptă să dezbine familia turnând venin, picătura chinezească sau mai bine zis turnând gaz pe foc, aşa se-ntâmplă; este regretabil.

          Ajunge că trăim vremuri grele:

          Criza energetică, criza economică şi acum şi criza politică se suprapune peste criza sanitară. Şi asistăm la haos. În politică e multă gâlcevă, se acuză unii pe alţii, nu ştiu ei care-s mai buni. Demagogie şi discurs de pomană. Ar trebui mai multă maturitate şi responsabilitate din partea oamenilor politici care să fie în stare să ia decizii mature în slujba cetăţeanului.

          Degeaba fac unii pe deştepţii ca demagogii. Studiul nu e de nici un folos, dacă nu ne înţelegem unii cu alţii şi asta numai prin credinţă o putem face. Ar trebui să avem mai mult respect reciproc, mai multă fidelitate şi sprijin moral acordat aproapelui. Eu cred că această criză guvernamentală nu se poate rezolva în alt mod numai prin înţelegere.

          Altfel tot alunecăm spre prăpastie. Ce păcat că suferă cei mulţi.

          Nu ajunge că această molimă teribilă mistuie atâtea vieţi, ne mai şi cerrtăm?

          Mă cutremur când văd că celor din jur nici nu le pasă de necazul tău, ba unii chiar se bucură. Dumnezeu ne dă din când în când încercări, azi mie, mâine ţie aşa că dacă auzi de o tragedie zi:

          Doamne Fereşte-ne!

          Că numai ziua de azi e o certitudine, cea de mâine nu ştim dacă o mai apucăm şi cum o apucăm.

          Mă cutremur când văd atâta ură, atâta dezbinare, atâta corupţie şi atâta egoism, atâta orgoliu şi atâta nepăsare pentru popor din partea celor care trebuie să ne decidă soarta.

          Păcat!

          Dacă credem în înviere, atunci în nici o situaţie nu trebuie să cădem în deznădejde.     

          E bine să înţelegem că noi suntem călători pe-acest pământ şi că totul este efemer.

          Episcopul Macarie, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord spunea:

          „Să fiţi lumină pentru cei din jurul vostru [...] Să fiţi generoşi, cuviincioşi, netămători. Să nu dispreţuiţi pe nimeni şi să nu lăsaţi pe cineva dintre voi în urmă, uitaţi şi părăsiţi.

          Nu vă temeţi! (Matei 20, 10), aşadar, de nicio înfăţişare a răului, oricât de cumplită şi fără de scăpare ar părea. Nu vă temeţi când vedeţi că norii negri ai unor noi vremuri de persecuţie se adună deasupra capetelor noastre. [...] Nu vă temeţi, căci Hristos a înviat şi El este Mântuitorul şi Judecătorul!”

           P.S.

          Să nu uitaţi:

• Bucuraţi-vă de fiecare experienţă pozitivă din viaţă că n-aduce anul ce aduce ceasul.
• Viaţa e o luptă continuă şi e plină de provocări. Nu renunţaţi niciodată, cu credinţă, răbdare şi speranţă, orice problemă poate să se rezolve.
• Nu eşti niciodată suficient de bun, luptă-te şi apreciază-i şi pe alţii, mai ales dacă sunt buni.

          înv. Mariana Prigon Sbîrciu