Dramă naţională de proporţii - Catastrofă sanitară

Trăim în aceste zile o dramă absolută, o perioadă a suferinţei. Valul 4 al pandemiei a lovit România cu forţa unui tsunami. Pe stradă miroase a moarte. Spitalele sufocă secţiile ATI mai ales cu cei care n-au crezut în vaccin. Mulţi se zbat între viaţă şi moarte. Trăim cele mai negre zile. Şi totuşi unii şi acum ascultă îndemnurile unor oameni rău intenţionaţi care de fapt vor să facă rău poporului român răspândind informaţii false despre vaccinare. Manipularea, dezinformarea este o crimă în acestă situaţie. Informaţiile false, eronate ar trebui să fie aspru sancţionate. În această situaţie am ajuns la acest dezastru sanitar cu toate eforturile supraomeneşti ale medicilor de bună credinţă.
Eu rămân stupefiată când văd atâta indiferenţă din partea unor cetăţeni care nu ţin la sănătatea lor. Problema României este foarte spinoasă acum şi dacă nu înţelegem că trebuie să ne vaccinăm şi că nu trebuie să mergem în aglomeraţie fără mască acest inamic va mai secera multe vieţi. Viaţa pierde teren în faţa morţii. Iată că am pierdut 43.000 de români, răpuşi de nemilosul virus. România, în acest ceas, este o ţară scăldată în lacrimi fiind îngenunchiată de această păcătoasă boală. Oare de ce, nici în al 12-lea ceas, nu suntem lucizi, mai ales că valul 4 al pandemiei este mai agresiv. O informare corectă despre vaccin poate ar spulbera frica şi nebuloasa asupra vaccinului (6,7 miliarde de doze folosite până în acest moment, 20,54 milioane de doze se aplică zilnic, pe 15 decembrie se face 1 an de când se aplică, în masă, aceste vaccinuri, vezi:
https://ourworldindata.org/covid-vaccinations).
Ştim cu toţii că moartea este o certitudine, deci nu trebuie să ne întrebăm „dacă” ci „când” şi cum va veni pentru fiecare. Eu cred că arma cu care ne putem apăra este doar vaccinul. E bine să preţuim mai mult viaţa şi sănătatea şi dacă unele ţări au peste 80% populaţie vaccinată înseamnă că se poate. La noi doar 34% s-au vaccinat. De ce? Pentru că la noi se poate şi aşa. Singura cale viabilă de a scăpa de boală este vaccinarea. Oare ce trebuie să ni se mai întâmple spre a înţelege acest lucru.
Auzisem de curând o scurtă povestioară pe care o relatez. Unui om deosebit de încrezut i s-a inundat casa. Apa ajunsese până la ferestre. Dar el nu înţelegea că trebuie să se apere şi să plece, spunând:
„Pe mine mă apără Cel de Sus.”
Apa tot creştea. El s-a urcat în podul casei, dar apa l-a ajuns şi acolo. S-au trimis bărci de salvare dar el nu s-a urcat în barcă precum vecinii săi, repetând:
„Pe mine mă apără Dumnezeu.”
Apoi apa a ajuns la acoperiş, casa i-a fost spulberată şi omul a căzut victimă.
Iată deci că Dumnezeu ne păzeşte şi ne trimite ajutoare, dar trebuie să ne păzim şi noi altfel putem muri înainte de vreme.
Nu ascultăm şi nu ne pasă. Şi nu-i de ajuns acestă dramă sanitară naţională că iată se suprapune şi peste orgoliile politice a unor oameni care vezi doamne ne reprezintă. Oare cât mai suportăm?