Promoția 1964 a Liceului nr.2 din Năsăud a aniversat 61 de ani de la absolvire

Sâmbătă, 6 septembrie 2025, absolvenții Liceului nr. 2 din Năsăud au salutat trecerea a 61 de ani de la absolvire, Promoția 64. Din nefericire puțini s-au prezentat din cei 42 de colegi, doar 11, plus 4 soți sau soții, timpul acesta s-a furișat imperturabil peste viața noastră și ne-a adus unde ne-a adus. Adolescenții plini de viață de atunci s-au transformat în doamne și domni cu umerii încărcați de amintiri cu o nostalgie a revendicărilor, timpul acesta nu iartă pe nimeni, însă, în același timp, înnobilează ființa, ca vinul cel vechi. Ne-am înfășurat în necazuri și împliniri, dureri și bucurii. Pentru câteva clipe ne-am întors acolo de unde am plecat, suntem copiii de altădată, trebuie să ne bucurăm de lacrima timpului, în comuniune, înaintăm mai departe, nu suntem singuri, nu suntem niciodată singuri.

         A fost o dulce zi de vară plecândă în petale de vânt ușor, cu nostalgia depărtărilor. Evenimentul a început cu parastasul pentru cei plecați, profesori și colegi, la catedrala din centrul Năsăudului, slujba fiind oficiată de către părintele doctor Lucian Greab. Lumânările aprinse pentru ei înseamnă mâna noastră întinsă spre cer, nu i-am uitat și nu putem să-i uităm.

         După parastas toți am plecat la o terasă a unui restaurant din centrul orașului, felicităm pe amfitrioni, doamna prof. Anuța Ceuca Vaida și soțul ing. Gavril, care au organizat impecabil evenimentul. Și dacă i-am amintit pe cei doi, îi amintim cu plăcere și pe ceilalți, așa puțini cum au fost, prof. univ. dr. Ieronim Marțian, Ioan Seni, Ana Flămând Bodriheic și soțul Macedon, Elena Anisie Stratulat și soțul Chirilă, Palagica Palage Crețu, Maria Artene Ursa, Margareta Mureșan Gherman, Vica Mureșan Ostace, Elisabeta Albu, Mariana Tătar Popescu și soțul Dan, autorul articolului. Toți aceștia sunt intelectuali, medici, juriști, ingineri, economiști, profesori de matematică, jurnaliști, scriitori.

         A sosit și clipa despărțirii, cine știe dacă mai putem veni și la anul care vine!? Plecăm fiecare în lumea noastră, cu acel suav suspin grefat de-acum pe colțul amintirilor și parcă, multora dintre noi, câte-o lacrimă stă să cadă...

         ,,Un lung tren ne pare viața,/Ne trezim în el mergând,/Fără să ne dăm noi seama/Unde ne-am suit și când./Vine-odată însă vremea / Să ne coborâm și noi,/Ce n-am da atunci o clipă,/ Să ne-ntoarcem înapoi!?”

Versuri aflate la intrarea în Biserica de la Sadinca-Sibiu.

                                               Dan Popescu