ZILELE SCOLII „LIVIU REBREANU” BECLEAN SUB SEMNUL MARELUI SCRIITOR

Ultima zi dintre cele dedicate şcolii, care poartă numele marelui scriitor Liviu Rebreanu, a fost dedicată cărţii.

Astfel, înainte de a începe programul,un grup de elevi din toate clasele şcolii s-au întrunit într-un cor organizat şi dirijat de prof. Szasz Ştefan, care a încântat auditoriul prin cântece dedicate marii sărbători de a doua zi, 92 de ani de la marea unire a tuturor românilor de la 1 decembrie 1918. A fost remarcabil să auzi cântecele „Deşteaptă-te, române” şi ”Treceţi batalioane române Carpaţii” , dirijat de profesorul Szasz Ştefan, de origine maghiară, care a dat tonul şi altor melodii de înalt patriotism, fără nici o reţinere din partea sa, punând astfel capăt oricăror speculaţii de ordin politic. Felicitări,domnule profesor Szasz Ştefan!

În fine, se trece la tema programată pentru finalul sărbătorilor dedicate şcolii:”Intâlnire culturală - prezentare de carte”, activitatea fiind coordonată de prof. Simona Konradi, directoarea şcolii şi un veritabil critic literar, care pentru început îl învită pe scriitorul, prof. Ioan Radu Zăgreanu pentru prezentarea cărţii „Liviu Rebreanu prin el însuşi”de Nicolae Gheran şi Andrei Moldovan, carte prezentată în premieră la şcoala la care scriitorul este patron spiritual.

Îmi amintesc că, la începutul anului, după ce a apărut cartea, consemnam în „Răsunetul”: ”Ca în fiecare an, revista „Cultura”a publicat topul celor mai bune şi celor mai proaste apariţii editoriale din anul ce a trecut. La secţia de istorie şi critică literară,volumul lui Niculae Gheran şi Andrei Moldovan,”Liviu Rebreanu prin el însuşi”(Editura Academie iRomane),figurează în rândul celor mai bune cărţi ale anului 2009. Au optat pentru această lucrare (premiată şi de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor) criticii literari Mihai Iovănel şi Nicoleta Sălcudeanu.

Ţinând seama că pe foaia de titlu figurează anul 2008 (cand trebuia sa apara), nu 2009 (cand a aparut de fapt) - detaliu necunoscut multora, suntem îndreptăţiţi să credem că situarea ei în top ar fi fost şi mai categorică, pe măsura valorii ce o are”.

O prezentare, pe măsura cărţii apărute în 2009, o face scritorul Ioan Radu Zăgreanu, începând de la profesiunea de credinţă a scriitorului, de la copilărie, adolescenţă şi începuturile literare ale lui Rebreanu, naşterea primelor romane, şantierul propriei sale creaţii, despre propria-i dramaturgie şi film, despre dezamăgiri şi speranţe, despre Teatrul Naţional al cărui director a fost şi Liviu Rebreanu, despre literatură şi arta literară, despre creaţia scriitorilor români şi străini, aprofundând fiecare capitol în parte şi exprimându-şi propria părere.

Un intresant expozeu asupra cărţii prezentate face şi criticul literar Simona Konradi, mergând pe parcursul volumului şi adresând propriile sale întrebări imaginare marelui scriitor, dând la fel, tot imaginar, propriile sale răspunsuri, ca un adevărat jurnalist de investigaţii, făcând în finalul expunerii sale şi o prezentare pe măsură a scriitorului Andrei Moldovan, ceea ce mi-a adus în memorie dialogul pe care l-am avut cu scriitorul Andrei Moldovan despre volumul Liviu Rebreanu prin el însuşi , dialog publicat în

nr.3-4/2009 al revistei „ Mişcarea literară”, prin care scriitorul îmi mărturiseşte că „ volumul este un dialog ce îl purtăm cu romancierul de-a lungul a 12 capitole, pornind de la crezul său artistic, la copilărie, adolescenţă, familie, primii paşi în literatură, la atelierul marilor creaţii, la activitatea de la Societatea Scriitorilor, de la direcţia Teatrului Naţional, Direcţia pentru Educaţia Poporului, dar şi la literatura confraţilor, atât din ţară cât şi dinafara ei, la viaţă, la convulsiile sociale şi politice, la contextul problemelor dramatice prin care trecea lumea de atunci, la bucurii, la dezamăgiri. Discuţia nu este una imaginară, nu ţine de ficţiune, chiar dacă este una postumă. Întrebările le-am formulat noi, în cea mai mare parte, iar răspunsurile aparţin lui Liviu Rebreanu, extrase fiind din interviurile date de scriitor, corespondenţă, jurnale, articole. Noutatea constă în faptul că e un dialog postum, fără a intra în fiţional. Din punctul ăsta de vedere, ceva asemănător nu mai există în cultura română, iar „brevetarea” a fost făcută de Editura Academiei Române. S-ar putea să fie un început de drum.”

Despre alte discuţii pe care le-am purtat în dialogul meu cu sriitorul Andrei Moldovan vom insista altădată. Ne reîntoarcem acum la discuţiile de la şcoala sărbătorită, unde scriitorul în intervenţia sa a ţinut să precizeze câteva lucruri privind modul de elaborare a volumului, precizând de ce era nevoie ca lucrarea să fie elaborată de doi autori, ideea volumului având-o Niculae Gheran: ”atunci când i-am spus că el trebuie să scrie cartea, mi-a raspuns scurt şi fără echivoc, apoi am început să lucrăm amândoi, cu toate că aveam idei diferite, el de istoric literar, cercetător de o viaţă al operei rebreniene, eu cu idei mai noi, văzând un volum despre un Liviu Rebreanu scos din timp, capabil să răspundă şi interogaţiilor acestui veac. Până la urmă amândoi am fost înţelepţi şi am făcut concesii în folosul cărţii, aşa că Liviu Rebreanu prin el însuşi este aşa cum şi-a dorit-o şi Niculae Gheran, dar şi eu, şi dacă vreţi aici este şi farmecul volumului”, mărturisând că nu este simplu să colaborezi cu un mit, care este Gheran, mai ales că el este singurul om care a dat unica ediţie critică a unui scriitor român din secolul al XX-lea, ostenind pentru asta 40 de ani. Este o realizare monumentală pentru cultura română, a mai precizat scriitorul Andrei Moldovan.

Prezenţi la festivităţile de la Beclean, câţiva năsăudeni au venit să-şi lanseze operele realizate în ultima vreme. Astfel,prima prezentată într-un cadru mai aparte este eleva dintr-a IX-a Maria-Cristina Iuga, de la Colegiul Naţionl George Coşbuc din Năsăud, căreia Simona Konradi îi întrevede un viitor strălucit în literatură, mai ales că romanul prezentat, „Spada lui Zoro”, este o creaţie de capă şi spadă, la care tânăra elevă lucrează de la vârsta de 12 ani, studiind îndeaproape personajul, practic tânăra scriitoare

organizându-şi la domiciliul său din Năsăud un cabinet dotat cu toate ustensilele necesare unui cavaler, care luptă pentru apărarea celor năpăstuiţi de soartă. Are în dotare măştile şi spadele necesare unui cavaler din epocă.N-am citit cartea,nici nu ştiu cum poate fi procurată,dar îmi închipui că-i o carte serioasă din punct de vedere epic,mie rămânându-mi numai gestul de a-i adresa felicitările de rigoare tinerei autoare.

Dintre năsăudenii prezenţi se dă cuvântul doamnei Lucreţia Mititean,care prezintă cartea „O şcoală după un sfert de veac”,iar doamna Floarea Pleş prezintă cartea „Arta meseriaşilor năsăudeni”(Editura George Cosbuc,2010,Bistrita),cărţi deosebite,încare autorii,dascăli şi lucrătoridin coopraţie s-au străduit să-şi aducă prinosul lor în slujba obştei şi efortul în consolidarea istoriei locale,lucru pentru care merită felicitări!

În sfârşit printre cărţile prezentate cu ocazia Zilelor şcolii Liviu Rebreanu,Ioan Radu Zăgreanu prezintă şi cartea scriitorului Cornel Cotuţiu „La noi”,o carte despre care,aşa cum scriam despre primul volum, sunt cuprinse gândurile şi reflecţiile scriitorului în peregrinările sale prin ţară, dar şi prin străinătate, ocazie cu care scriitorul observă modul de viaţă a celor din neamul său în ţări străine,cum sunt Canada,America,Republica Moldova,Ungria, ca redăm doar ţările în care Cornel a fost plegrin,fără să mai vorbim dse perigrinările sale prin ţinutul secuiesc. O carte gen Cornel Cotuţiu,care îşi aşteaptă cititorul să parcurgă şi să-şi pună o mulţime de întrebări, chiar dacă scriitorul invită cititorul să şi-o cumpere,pentru că apariţia sa fost făcută din banii puşi de autor la păstrare pentru „zile negre”,poate chiar o înmormântare,doamne fereşte! Este o carte care merită citită cu plăcere.Felicitări pentru apariţie!

În sfârşit,ultima carte prezentată este cea a scriitorului Olimpiu Nuşfelean „POEME pentru cei care citesc în linişte”(Ed.Eikon,2010,Cluj-Napoca) ,o carte prezentată de Ion Radu Zăgreanu,iar scriitorea Liuţa Zăgreanu,recită şi citeşte din poemele publicate în volum,după care criticul Simona Konradi consideră poemele lui Olimpiu ca un „refugiu pentru contemplare,având o notă neoromantică,o ieşire din timp,întrebându-se:”Cinea făcut/ aceste poezii/ mai frumoase decât poetul/”.

La rândul său Olimpiu Nuşfelean prezintă dintre poemele sale:”Lecţia de română”;”Zidurile mănăstirii Argeşului”;”Ninsoare de ajun”,sugestive de altfel,răsuflând oarecum o dragoste târzie.În orice caz poetul revine cu uşurinţă la poezia care l-a consacrat.Felicitări!

Ca de obicei, „Zilele Şcolii Liviu Rebreanu” şi-au dovedit încă odată eficienţa prin programul divers pe care l-au avut, ocazie cu care în jurul şcolii au fost adunaţi părinţi, elevi , cadre didactice din şcoală,dar şi din afară, fără să mai vorbim de scriitori, jurnalişti şi alţii. Felicitări organizatorilor!