Herta Muller – 1

Iată o ştire „Nachricht” cu totul extraordinară… Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2009 îi revine romancierei germane Herta Muller, născută în Rumanien – Banat în localitatea Nichtsdorf (Satul Anonim?) din părinţi Schwabi!!! Romanele ei, poeziile ei, eseurile ei au fost traduse în peste 20 de limbi de circulaţie internaţională şi reflectă dramele comunităţilor germane din România de după al doilea război mondial, când deportările masive în lagărele de muncă forţată „Kommunistische Zwangsarbeit” au făcut milioane şi milioane de victime, prin subnutriţie, boli, frig şi epuizarea prin muncă… mama Hertei a fost şi ea deportată în acele zguduitoare timpuri „erschutterungszeiten”, iar trauma copilului „Psychologischeswunde” va fi purtată peste zbuciumuri, nedreptăţi şi revoltă încărcată de tragediile istoriei din timpul şi de după război „Nachkriegszeit”… aceste suferinţe ale sufletului „Seelischeverletzungen” sunt însăşi substanţa întregii scrieri a Hertei Muller, sunt durerea din cuvânt, din frază, din vers… regimul comunist al anilor ’80 i-a interzis în repetate rânduri publicarea volumelor ei de proză şi versuri, fiind persecutată ca dizidentă intelectuală, şi în anul 1987 părăseşte România comunistă stabilindu-se în Germania, unde a devenit o cunoscută şi apreciată trăitoare a literelor „Erlebniswirklicheits der Worter”… prin Herta Muller se confirmă încă o dată că orice perseverenţă prin curajul de a spune dureroase adevăruri (fiindcă orice adevăr are nevoie de curajul exprimării) poate fi răsplătit în timp, poate fi făcut cunoscut în lume „Weltberuhmt” şi iată cel mai prestigios premiu literar al lumii îi este oferit nu numai ei, nu numai talentului ei literar, dar comunităţii germane din România, ca elemente consubstanţiale în configurarea acestui destin de excepţie „AusergewohnlichesSchicksal”.

Vă veţi întreba, desigur, de ce lăudăm şi autorităţile române, şi elementele româneşti, fiindcă ea s-a născut într-un teritoriu românesc, s-a format şi educat într-un spaţiu românesc şi, evident, ştie chiar foarte bine limba română, literatura română şi istoria României… fiindcă cu toate realele obiectivări româneşti de mai sus, autoarea a cunoscut nedreptele persecuţii ale regimului comunisto-stalinist din România anilor 50-60, iar când în anii ’80 şi-a început activitatea literară a cunoscut persecuţiile securităţii ceauşisto-comuniste, fiindu-i interzise afirmarea, lansarea şi dezvoltarea talentului ei literar; la modă erau pupincuriştii epocii de aur gen Vadim, Păunescu, Geo Bogza, D.R. Popescu şi alţi nenumăraţi slujbaşi la ordinul cârmaciului naţional, care nu admiteau exprimarea adevărurilor, conştiinţa liberă şi curajul trăirii „Muterlebnis”… în timp ce Herta Muller a devenit mondială, culturnicii noştri au devenit balcanic înmlăştinaţi în haosul dâmboviţean, şmeneriile sub-politice şi pensiile luxului de tip jaf naţional… aşa că stimaţi cititori, sau cât de cât ştiutori, prin creaţia lui Herta Muller, România apare cu tragicele ei pete istorice, cu dramaticele ei inumanităţi, cu sfâşierile ei nici azi încheiate sau vindecate…ea s-a născut în România, dar a suferit aici, ea a învăţat în România dar fundamentat cultura germană „Deutsche Kultur”, ea a încercat să publice în România dar a fost interzisă de către culturnicii comunismului auto-demolator, aşa că noi, românii, prin Herta Muller ne contemplăm propriile înfrângeri sau multi-suferinţi, care ne ţin pe mai departe înmlăştinaţi…. Acum putem plânge, da a fost de la noi, dar, ca în atâtea situaţii, premiile Nobel le iau alţii…