Ştefan Mihuţ: Cugetări

Cugetări

Ø    LIBERTATEA pe care și-o vrea un popor, o colectivitate umană sau chiar un singur individ, de a face totul fără opreliști, poate fi ușor asimilată cu libertinajul și cu o gândire excentrică urmată de un comportament pe măsură. Ea, LIBERTATEA, trebuie scoasă de sub amenințarea cătușelor, ocrotită și supravegheată de legi și de reguli drepte și nediscriminatorii, pentru a se manifesta în limitele acestora;

Ø  Dacă animalele își asigură nemurirea prin perpetuarea speciei, oamenii în schimb, beneficiază de un avantaj în plus: și-o pot asigura și prin renume;

Ø  Prefer să încasez două palme zdravene de la un prieten adevărat, în loc să ascult „leșinat” de plăcere sau indignat de durere cum mă laudă sau mă ponegrește un om mărginit;

Ø  De vreme ce înțelepții vor ști ce trebuie să facă și acolo unde nu au destulă expertiză, proștii vor da greș și acolo unde au învățat ce s-ar cuveni făcut;

Ø  Când se află într-o colectivitate umană, religioasă sau laică, pe omul de geniu îl vom recunoaște ușor, după cum vor face front comun împotriva sa toate mediocritățile locului, care se simt bine numai în stare de „război”...

Ø  Tinere, de vreme ce ți-ai propus în modul cel mai serios cu putință să alergi cu folos după ceva sau după cineva anume, prin care să dobândești un câștig valoric spiritual, pentru a nu alerga în van, înainte de a lua startul, analizează-ți șansele prin prisma posibilităților tale de a-l ajunge sau măcar de a-ți micșora distanța dintre tine și ținta spre care ai pornit la drum;

Ø  Nu trebuie să fii savant pentru a înțelege măcar câteva detalii esențiale ce fac parte din filozofia vieții. Dintre acestea, face parte și CUMPĂTAREA: în gândire, în opțiuni, în a-ți alege prietenii și a-ți cunoaște dușmanii; de a știi când, unde și cât poți glumi și râde. Iar dacă pe toate acestea și pe altele, nu le știi, atunic să înveți ce înseamnă de a-i stima și iubi pe toți ceilalți înainte de a te iubi pe tine însăți, așa cum ne-o cere tuturor învățătura creștină;

Ø  Să nu comiți prostia după care să alergi după glorie sau după faimă fără să fi muncit înainte, îndelung, temeinic și metodic pentru a le obține. Îți va fi infinit mai ușor să cugeți până vei înțelege un adevăr simplu după care, tot ce se obține fără muncă cinstită, se numește JAF;

Ø  Te sfătuiesc tinere, să te străduiești cât poți mai mult și mai temeinic, ca atunci când vei pune pe cântar zestrea de spirit pe care ai acumulat-o de-a lungul primei și celei de-a doua tinereți, greutatea obținută să-ți fie într-atât de îndestulătoare încât, orgoliul și vanitatea proprie – prin greutatea lor – să nu le poată concura;

Ø  Când ți se face curte pentru o nouă prietenie și    într-un moment când îți merge cel mai bine, nu te grăbi s-o accepți înainte de a-i decripta și cunoaște resorturile și interesele intrinseci ale CURTEZANULUI;

O întâmplare...

Mai dăunezi, hazardul a făcut să mă întâlnesc cu un tinerel imberb pe care nu-mi aduc aminte să-l fi văzut și nici întâlnit vreodată. Ajunși față în față la mijlocul pasarelei de traversare a râului Someș, ne-am oprit amândoi. M-a privit în ochi cu o veselie suspectă și m-a salutat pe fondul unui zâmbet de conveniență: „Te salut, bătrâne!” și mi-a întins mâna. Lăsându-l pentru câteva clipe cu mâna în aer mai mult din curiozitate decât din convingere, după care, i-am acceptat provocarea prin a-l imita: „Te salut, tinere!” și i-am dat mâna pe care mi-a strâns-o ca într-o menghină. După ce a râs scurt și sardonic, mi-a adresat interpelarea: „Pe unde umbli măi pulică, de nu te-am văzut și nu te-am întâlnit de zile bune?”

Pregătit să-i ard o pereche de palme pentru obrăznicie și proastă creștere, m-a oprit o voce disperată de femeie, care venea spre noi gâfâind, din spatele meu. Cum l-a văzut pe tânărul din fața mea a făcut abstracție că eram și eu acolo, zicându-i cu durere în glas: „Vai, puiule! Cum te scap de sub supraveghere dispari ca o nălucă!”După ce l-a sărutat pe un obraz, m-a lămurit și pe mine: „Dacă v-a zis ceva neplăcut, iertați-l!Se află sub tratament, dar nu-i agresiv, mâncal-ar mama!”și i-a pupat celălat obraz, după care și-a șters lacrimile. Aflat în fața acelui tablou existențial, am înmărmurit de drama la care luam parte.

Ca urmare, în timp ce mama și fiul se îndepărtau de mine, am rămas pironit pe loc și n-am putut pleca până nu mi-am zis cu glas tare!: „Dacă mi-aș fi pus în practică instinctul agresiv ajutat de palme, aș fi purtat cu mine toată viața două simțăminte: rușinea față de acea mamă sfâșiată de durere și frica de o pedeapsă divină pentru ușurința, graba și nesăbuința prin care l-am  pălmuit pe un om, înainte de a-l cunoaște și de a-i fi știut drumul sinuos pe care îl poată destinul”