Lechinţa – posibila Veneţie a Transilvaniei?
Joi, 07/16/2015 - 11:20
Prof. Florin I. Bojor
Sate precum Viscri, Malâncrav, Botiza, Rimetea, Figa au găsit cheia succesului turistic. De ce localitatea Lechinţa din judeţul Bistriţa-Năsăud nu ar descoperi-o la fel?
În ultimii 25 de ani, una dintre localităţile judeţului cu cel mai mare regres a fost fără îndoială Lechinţa. Motivele sunt multiple, de natură economică, socială, politică, etc. Ceea ce este cert: tinerii din Lechinţa au migrat spre oraşele apropiate sau în diaspora. Satul îmbătrâneşte pe zi ce trece şi se pare că nimic nu-i poate opri decadenţa.
Anii de după revoluţia din 1989 au fost fatali pentru sat: închiderea fabricii de zahăr, distrugerea viilor cramei, nerentabilizarea agriculturii au făcut din Lechinţa o poveste apusă. Concluzia este dată de către Ziarul Financiar în 2012: „Comuna în care sunt mai multe panouri solare decât oameni.”
Oare turismul ar putea fi soluţia salvatoare a Lechinţei?
Din păcate specificul săsesc al localităţii este distrus, doar din loc în loc se mai pot zări case săseşti, unele modernizate, însă fără a se ţine cont de elementele tradiţionale, altele în paragină. Localitatea nu are un potenţial turistic cunoscut, şi totuşi Lechinţa zace pe o mină de aur pe care nimeni nu o ia în seamă: pârâul Lechinţa care străbate localitatea dintr-un capăt în altul.
De când mă ştiu, apa ce traversează Lechinţa este un focar de infecţie, groapă de gunoi ilicită a localnicilor, toaletă publică a satului şi bazin de scurgere a lichidelor nedorite. Dacă pentru înaintaşii saşi pârâul Lechinţa era vital comunităţii (au construit satul de o parte şi de alta al cursului apei şi au pus inclusiv casele cu faţa la apă), pentru contemporanii români şi romi apa din centrul satului nu reprezintă nimic, nimic folositor.
Alte sate din Europa, falimentare oarecând, precum Seu d’Urgell din Spania, Giethoorn din Olanda, Martham din Anglia sau Colmar din Franţa au găsit în micul curs de apă ce le parcurge sursa principală de venituri economice şi de renaştere. De ce Lechinţa nu ar face la fel cu pârâul din mijlocul satului?
Întreaga regiune a Lechinţei este bine aprovizionată cu apă. În perioada comunistă albia pârâului Lechinţa a fost lărgită la 10 metri şi i s-au amenajat malurile. De atunci, pământul din jurul pârâului s-a sedimentat suficient pentru a susţine adâncirea albiei şi urcarea nivelului de apă astfel încât pârâul Lechinţa să fie navigabil cu barca.
Nu vorbim de vapoare, şalupe sau barje, ci de luntri, caiacuri, de bărci sub 10 metri lungime. Vorbim despre o apă curată de care să se bucure turiştii şi localnicii, vorbim de armonia om – natură.
Iar, pentru ca inundaţiile să fie evitate şi cursul de apă să se poată regla e necesară construirea unui lac de acumulare în aval. Terenurile mlăştinoase din josul apei, de lângă fosta fabrică de zahăr sunt soluţia perfectă pentru acest lac şi spaţiul ideal pentru construirea debarcaderului.
Plimbare cu luntrea pe pârâul Lechinţa, tur turistic cu barca la Lechinţa, concurs de caiac pe apa Lechinţei ar putea fi maximele atracţii ale regiunii. Acestea ar face din Lechinţa mica Veneţie a Transilvaniei.
Turul turistic cu luntrea pe pârâul Lechinţa ar pune în valoare şi noile investiţii din localitate: noua podgorie, crama cumpărată de un investitor italian şi fabrica de lactate modernizată la nivel european. De asemenea, introducerea canalizării, reabilitările şi modernizările străzilor, a parcului, a târgului făcute în ultimul timp pentru creşterea nivelului de viaţă, ar găsi prin turiştii veniţi inclusiv un folos economic pentru bugetul localităţii.
Odată devenită destinaţie turistică printr-o bună campanie publicitară, asemenea Băilor Figa din judeţ, multe case ar putea deveni pensiuni şi restaurante, micile afaceri comerciale ale sătenilor ar fi cu adevărat profitabile, fermierii locali ar avea cui să-şi vândă produsele, nivelul asistaţilor sociali ar scădea, iar tinerii ar găsi un loc de muncă şi nu ar mai părăsi localitatea.
În alte cuvinte, Lechinţa are toate ingredientele necesare ca dintr-o cenuşăreasă turistică să devină peste noapte maxima atracţie a judeţului: îmbinarea fericită dintre navigaţie, canotaj, plimbare cu barca, pe de o parte şi turismul oenologic (viticol), turismul de degustare de brânzeturi pe de altă parte.
În concluzie, dacă însuşi numele localităţii înseamnă „Pârâul uscat” atunci pentru a aduce renaşterea Lechinţei trebuie să curăţăm apa şi să facem din sat o mică Veneţie a Transilvaniei.
Prof. Florin I. Bojor
Citiţi şi:
- SCRISOARE DESCHISĂ: Ce facem cu pârâul Lechinţa, domnule ministru Ioan Deneş?
- Romeo Florian: E secetă, Câmpia are nevoie de apă ca de aer! Sperăm ca în toamnă să înceapă lucrările prin Master Plan
- Femeie din Agrieș, posibil căzută în pârâul Molișet, căutată de pompieri
- Via din Lechinţa prinde rădăcini
- Locuri și obiective emblematice pentru Năsăud, în pictura lui NECHITA BUMBU – membru ASTRA
Meniu principal
Ultimele stiri
Cultura
După evenimentele din 22 decembrie 1989 am avut neșansa de a fi inclus de emanații noii...
Comentarii
Andy -
Sâm, 11:37
A spune că Johannis „a dat bir cu fugiții” este incorect și o nedreptate. Cu câtă vehemență i-au...
Stelea Camelia -
Sâm, 11:06
Unde se gâsesc Arhivele de la Societatea Pomicolã A.E.I.P Bobu (CÂMPU MARE)
Alexandru -
Vin, 19:13
Nu s-a cerut nici o scoatere a „Istoriei Românilor” și înlocuirea ei cu „Istoria Holocaustului” și...
Ion -
Vin, 17:40
No bine o făcut. Io tăt nu pricep de ce nu putem aleje preșădinte un om ca lumea. Numa papagalii...
Iuliu -
Vin, 16:39
Motto:
"Legile și instituțiile trebuie să meargă mână în mână cu progresul general al minții umane...
Aniversări
La popas aniversar, adresăm calde urări de bine preacucernicului părinte FLORIN MIHOLCA, preot paroh la Biserica cu hramul „Sfântul Arhidiacon Ștefan...
Cu ocazia zilei de naştere, urăm multă sănătate, bucurii şi împliniri personale și profesionale, doamnei profesor DANIELA HUDREA de la CJRAE BN...
Cele mai sincere urări aniversare, în zi de naştere, transmitem prof. CORNEL ANTOHE, director adjunct al Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Năsăud...
In Memoriam
Când Dumnezeu venea pe calea ferată
Motto: ,,Credința noastră este viața noastră.” (Iuliu Hossu)
Comentarii
E o prostie si o exagerre, aat descrierea cat si peopunerea.
Felicutäri pentru gindul inräcoritor. Ce-am putea Face sä Nu rämine un bis?
Ar i foarte ok caa cineva sa se ocupe cu caratarea ape dar aici nu pre ai cu cine pentru ca toti oameni sunt cuprinsi de fala si nu cumva sa se apuce de curatat ca le cade manuta jos. In principiu o idee extraordinara
Adaugă comentariu nou