Dan Popescu: Prin muzeele basarabene

Am fost împreună cu o delegaţie a Gintei Latine din Sângeorz-Băi, în Basarabia, Republica Moldova unde, de Ziua Înălţării Domnului, Ziua Eroilor, ne-am recules la cimitirele eroilor români căzuţi la datorie în 1941 pentru dezrobirea neamului nostru. Bunii noştri organizatori basarabeni, din cadrul societăţii Ginta Latină din Nisporeni, ne-au umplut timpul în mod judicios şi astfel am putut vizita mai multe locuri turistice şi muzee din Basarabia.
Muzeul raional de Istorie şi Etnografie din Nisporeni se află în incinta Centrului de Cultură şi Tineret „Luceafărul”. Aici remarcăm contribuţia artistului plastic Tudor Zbârnea, director al Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, care a creat conceptul de prezentare a expoziţiilor Muzeului raional de Istorie şi Etnografie din Nisporeni în noua locaţie a acestuia, curată şi modernă.
Conacul familiei Ralea din satul Doina, Străşeni, datează de la începutul secolului XIX, are o arhitectură tradiţională şi este cunoscut pentru faptul că a fost deseori vizitat de marele poet rus A. S. Puşkin între anii 1820-1823, în timpul exilului său în Basarabia. În anul 1946 conacul este transformat în muzeu, devenind filială a Casei-muzeu „A. S. Puşkin” din Chişinău. În anul 1970 este reconstruit. Majoritatea exponatelor sunt aduse de la Sankt Petersburg şi Chişinău. Aici a scris Puşkin „Ţiganii, Şalul negru, Lui Ovidiu”, sau prima parte a celebrului roman în versuri, „Evghenii Oneghin”. Conacul-muzeu este înconjurat de un splendid parc cu foarte multă verdeaţă.
Complexul Muzeal „Orheiul Vechi”, Orhei, include Oraşul medieval Orhei, muzeul, cetăţuia „Orheiul Vechi”, cetăţuia „Trebujeni-Potârca”, secolul IV-III î. Hr. Complexul de arhitectură populară, începutul secolului XX, în satul Butuceni. Locaţie satele Trebujeni şi Butuceni, Orhei. Pe teritorul complexului muzeal, cu o suprafaţă de 220 ha, s-au păstrat ruinele mai multor civilizaţii, cum ar fi cetatea geto-dacică, sec. X-I î. Hr. oraşul tătaro-mongol Şehr al-Cedit, sec. XIV şi oraşul moldovenesc Orhei, sec. XV-XVII.
Într-un sat de lângă Orhei a fost tata preot ortodox, după terminarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi a fost repartizat lângă Orhei, unde s-a instalat cu tânăra sa soţie, învăţătoare, respectiv mama mea. Le-au plăcut oamenii şi locurile, însă a venit ultimatumul sovietic din 1940 şi părinţii mei, împreună cu fetiţa lor de un an, Cornelia, sora mea, s-au îmbarcat într-un vagon de transportat animale şi timp de o săptămână, în condiţii mizerabile, au mers până la Bucureşti. În timpul acestei călătorii, micuţa Cornelia a răcit grav şi după încă o săptămână a murit în satul bunicilor, părinţii mamei, Brezoaiele, lângă Bucureşti.
De-a lungul râului Răuţ, considerat de mulţi cel mai spectaculos loc din Republica Moldova, defileul format printre formaţiunile calcaroase, oferă vizitatorilor o impresionantă imagine. În sec. XIV ar fi existat aici un sediu al hanului tătar al Hoardei de Aur. Arheologii au descoperit şi o parte din peretele unei băi orientale, care era utilată cu calorifere şi cu încălzirea podelelor, cu ventilaţie, apa ajungând aici prin ţevi de lut.
Oraşul ridicat de tătari a fost însă distrus după alungarea locuitorilor stepei şi în locul său a fost fondat un oraş supus voievodatului Moldovei. În vremea lui Ştefan cel Mare a existat aici o cetate patrulateră, întărită cu turnuri, conform săpăturilor arheologice. Însă cu adevărat impresionante sunt peşterile din stâncile defileului, multe dintre ele fiind extinse şi sculptate de mâna omului, pentru a fi transformate în biserici şi chilii pentru călugări. Chiar şi în ziua de azi continuă viaţa monahală în peşterile de la Orheiul Vechi. Pe timpul lui Ştefan cel Mare cetatea de piatră a fost reparată, înzestrată cu artilerie de foc şi transformată în reşedinţa pârcălabilor de Orhei.
În cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi se găsesc câteva construcţii monumentale din piatră, cu un mare interes ştiinţific şi muzeografic. Se remarcă cinci obiective, cetatea getică, cetatea medievală, feredeul, hanul şi biserica. Aici sunt un şir de grote care străpung malurile stâncoase, care pe parcursul istoriei au devenit lăcaşuri sfinte, şi sunt clasificate de arheologi astfel, Mânăstirea Bosia, foarte veche, sec. XV, Complexul de sub cruce, numit Butuceni, cu o biserică săpată în stâncă, unicat arhitectonic, Complexul de chilii în patru nivele şi Complexul călugărilor sihaştri, sau Chiliile lui Rafael. În Republica Moldova există 119 muzee înregistrate oficial la Ministerul Culturii, dintre care 6 sunt private.