Pentru mine, binevoitor, întotdeauna

Spuneam (în Cornel Cotuțiu, „la noi” volumul IV, Editura Charmides Bistrița, 2015, p. 187-189) cum l-am cunoscut pe scriitorul sărbătorit, atunci, la 75 de ani. Reamintesc, și aici, faptul că l-am remarcat în Răsunetul. Cotidianul bistrițenilor de oriunde, când am citit cronica făcută volumului Ilie Hoza, „5 anotimpuri”, apărut la Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca, în anul 2011. 

La Zilele Năsăudului, din 2012, am plecat bucuroasă și pentru că am primit de la dascălul Ilie Hoza  cartea dorită și am citit-o. Pe o stradă din oraş, văd apropiindu-se un domn cu o geantă pe umăr şi cu o şapcă pe care am văzut-o și în publicația Răsunetul. Desfirând în minte imagini, l-am recunoscut pe domnul profesor și l-am salutat. M-a privit pe sub cozoroc și a schițat un zâmbet. I-am făcut câteva mărturisiri legate de cronica pe care am citit-o și despre carte.

Activităţile culturale de la Năsăud au adunat multă lume. La cina festivă, scriitorul Cornel Cotuţiu a fost însoţit de profesorul Ioan Seni. Atunci, scriitorul Cornel Cotuţiu ne-a oferit volumul III „La noi”, Editura Eikon. Pe darul meu a scris: „Pentru leşeanca Veronica Oşorheian, cu drag. C. Cotuţiu Năsăud, 22 mai 2012”. În glumă, a precizat: „Să nu citiţi cartea!”. La un asemenea îndemn, te împinge păcatul.

Năsăudul era întristat, „De Ispas, la Năsăud”. Profesorul Ioan Lăpuşneanu trecuse la cele veşnice. Şi oraşul Unirii era întristat. Trecuse la cele veşnice și profesorul Avram Cristea – sufletul Colocviilor naționale de etnografie şi folclor „Gheorghe Pavelescu” desfășurate la Alba Iulia, până în anul 2017, când a fost organizată a XIII-a ediție. La aceste Colocvii, de organizarea cărora s-a ocupat apoi preotul profesor Nicolae Jan, i-am întâlnit și pe etnologul (pe atunci) Menuț Maximinian și pe profesorul Vasile V. Filip, care promovau răspicat, la nivel național, cultura județului Bistrița Năsăud. Îmi creștea inima, când îi auzeam vorbind. Desigur, și scriitorul Cornel Cotuțiu a fost în Alba Iulia, dar și poetul George Țâra.

Tristeţea pentru cei plecați în eternitate mi-am drămuit-o egal, căci egală era preţuirea pentru cei doi profesori dispăruţi. O seară în priveghi la Năsăud și o seară în priveghi la Alba Iulia. 

Un străbun (se pare) al scriitorului Cornel Cotuțiu, Nechita Cotuțiu, a dăscălit cu folos în satul meu, Leşu. Era de loc tot din Dumbrăviţa/ Diug și a jucat, în 1907, în „Ruga de la Chizătău” (de Iosif Vulcan) – prima reprezentare teatrală a diletanţilor leșeni. Tot el a fost și delegatul leşenilor la Marea Unire (se pare fără Credențional; a se vedea „1918 la români. Documentele Unirii”, vol. VIII, pag. 79).

Începând cu anul 2012, am primit mai multe cărți semnate de profesorul Cornel Cotuțiu. I-am trimis și eu câte o carte din ce am tipărit până în anul 2024. Au fost vreo treisprece. La fiecare carte, domnul profesor m-a onorat cu o cronică, încurajându-mă. În două rânduri, scriitorul Cornel Cotuțiu ne-a fost alături și la activitățile culturale de la Leșu, în cadrul Cenaclului literar „Anton Coșbuc”, unde și-a lansat câteva cărți, dar a vorbit și despre câteva reviste literare importante: Nord Literar (Maramureș) și Caiete Silvane (Sălaj). 

La Leșu, profesorul Cotuțiu a fost interesat și de mormântul dascălului Nechita Cotuțiu, dar și de pleiada celorlalți dascăli care au slujit învățământul din Leșu, unde bazele primei  școli sătești au fost puse de preotul Dăniă Mălai (1804 – 1840), în casa acestuia. Fiul său, Anton D. Mălai desăvârșește activitatea părintelui (1840 – 1861), (conform Anexei nr. 32 din Veronica Oșorheian, „Șirag din pietre de râu”, Editura Reîntregirea Alba Iulia, 2009, p. 254; a se vedea și capitolul „Școala”, în „Leșu și leșenii. Mărturii pentru neuitare. Repere monografice”, Bistrița, Editura Mesagerul, 2003, p. 259 - 263), prima școală din Leșu fiind construită prin anul 1863. Tabloul cu o parte din primii dascăli din Leșu se păstrează în școala nouă, dată în folosință  în anul 1964.

Domnule profesor Cornel Cotuţiu, acum, la 80 de ani, vă mulţumim pentru generozitatea cu care ne-aţi oferit truda adunată în cărţile pe care ni le-aţi dăruit, mie, dar și bibliotecilor din Alba Iulia. Vă mulţumesc și pentru bunăvoinţa pe care mi-ați acordat-o, ori de câte ori am avut nevoie de un sfat, atunci când normele limbii române nu-mi erau clare, dar și atunci când stam în cumpănă la alegerea unor titluri. 

Gândul mă duce și la generațiile de elevi pe care i-ați învățat și care, un îndemn mă face să cred că, s-au bucurat de mărinimia unui dascăl ales, așa cum m-am bucurat și eu de bunăvoința dascălilor pe care i-am avut la Leșu, la Gherla și la Alba Iulia.

Vă doresc ani mulţi cu sănătate și cu alte împliniri frumoase – cu teme diverse și aducătoare de folos!