Picături de ploaie și poezie, la 131 de ani de la trecerea în eternitate a marelui Eminescu

            Ploaia nu i-a oprit pe câțiva iubitori de poezie să-i ducă o floare și-o candelă lui Mihai Eminescu, de ziua adormirii lui, la statuia din piața care-i poartă numele. Un mic gest de recunoștință și-un mic semn că poezia lui vibrează în sufletele bistrițenilor. Era cam miezul zilei. Până spre seară, sperăm că și alți eminescieni vor poposi la statuia poetului sau îi vor reciti poezii, în bibliotecile inimii. Și – de ce nu? – zi de zi, sau, măcar, „din când în când”.

            Scriitorul Alexandru Cristian Miloș a recitat două scurte poeme de-ale sale – „Eminescu și Poezia”și „Glosă după Eminescu”. Ionela-Silvia Nușfelean a rostit poeziile „Rugăciune” și „Răsai asupra mea”, închinate de Eminescu Maicii Domnului. Ca o încuviințare, pe candela aprinsă pentru sufletului lui Mihai E. Era pictat chipul Fecioarei Maria. Trecători mai mici și trecători mai mari se opreau și împărtășeau, însuflețiți,un gând despre Poet.

            Una dintre cele mai fidele prietene ale lui Eminescu de la Palatul Copiilor Bistrița, Ioana Nectaria Bălan, a fost premiatăprin picăturile de ploaie, sub privirea lui Eminescu. În ajun de 15 iunie, sosiseră plicurile cu premii de la Concursul de poezie online, organizat de Biblioteca Județeană Octavian Goga, din Cluj-Napoca, competiție la care și Ioana a primit Premiu pentru poezie. Ioana Nectaria Bălan a fost nelipsită, lună de lună, în anul centenar al Marii Uniri, de la activitățile eminesciene organizate la Statuia Poetului din Bistrița. Tainic, se răspunde frumos!