A plecat dintre noi un moroşan din liga I a spiritualităţii române, profesorul şi cercetătorul Grigore Man

Deşi descendent şi apoi receptat ca maramureşan, profesorul Grigore Man, autor al unor cărţi de referinţă pentru cultura nordică a ţării, s-a născut în aprilie 1941, într-o familie de morari din Târlişua.

Dinspre tată, are rădăcini nobile, căutate şi aflate de autor într-o străveche familie de voievozi maramureşeni, iar mama sa e strănepoata marelui şi renumitului filolog clujean Nicolae Drăganu. Urmează şcoala primară în satul natal, apoi trei ani de curs gimnazial la Zagra, alţi trei ani de liceu la Năsăud pe care-i continuă la Liceul „Petru Maior” din Gherla, unde obţine bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de filologie a Universităţii din Bucureşti pe care o absolvă în 1963. La scurtă vreme după absolvire ajunge directorul Şcolii din Tăuţii de Sus, funcţie pe care o ocupă timp de 8 ani. Ajunge profesor şi director educativ al Grupului Şcolar Auto din Baia Sprie, unitate de învăţământ pe care o va sluji timp de paisprezece ani.

Revoluţia din 1989 îi consacră ascensiunea în echipa Inspectoratului Şcolar Judeţean unde deţine alternativ funcţia de adjunct şi de general timp de mai mulţi ani. În anul 1996 devine absolventul Academiei „Dillingen” din Germania, cu o specializare în management educaţional. Din anul 2001 până în2007, funcţionează ca director general al Muzeului Judeţean Maramureş. În această calitate a cutreierat satele maramureşene însoţit de cercetători, vizitând mănăstiri, biserici, vechi lăcaşe de cult, altare, admirând picturile patinate de vreme, cu scene biblice de o rară frumuseţe. Aşa a reuşit să alcătuiască şi să editeze monumentala sa carte „Biserici de lemn din Maramureş”, (Editura „Proema”, 2005, Baia Mare), care a stat şi la baza tezei sale de doctorat, veritabil ghid de prestanţă ştiinţifică pentru turişti şi pentru toţi cei interesaţi să cunoască aceste inestimabile comori maramureşene. Tot în acelaşi an şi la aceeaşi editură băimăreană i-a apărut lucrarea „Simboluri sacre şi profane”, legată desigur de protocivilizaţia românească din Maramureş. În 2006, în aceleaşi condiţii editoriale, îi apare lucrarea „Săpânţa – album monografic” în colaborare cu Pamfil Bilţiu. În 2010 la Editura „EUROTIP” din Baia Mare îi apare un studiu şi o remarcabilă erudiţie muzicală –„Litiera cu muze – repere culturale”, cu o „Prefaţă” de Nicolae Iuga şi o „Postfaţă” de Nicoară Mihali. Cartea nu se rezumă doar la componenta muzicală, ci investighează structurile culturale, spectacolele şi mentalităţile vremurilor legate de acest fenomen, din antichitate şi până în epoca modernă.

L-am cunoscut la Bistriţa în cadrul manifestărilor naţionale „Coşbuc” şi „Rebreanu” dar, ultima dată, l-am întâlnit într-o întrevedere mai apropiată cu o parte din membrii Cenaclului „George Coşbuc”, la Mănăstirea Greco-Catolică din Molişet, unde a avut loc lansarea unui număr al revistei literare bistriţene – Mişcarea Literară dedicată scriitorului comemorat la această dată, Ben Corlaciu, care a locuit un timp în Târlişua, unde a avut afinităţi şi prieteni în rândul unor oameni simpli din localitate. Menţionez că evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa P.S. Florentin Crihălmeanu, Episcop Greco-Catolic al Diecezei Cluj-Gherla.

Cu acest prilej, profesorul Grigore Man a avut o intervenţie unde, în câteva cuvinte, a reuşit să facă o demonstraţie de o rară erudiţie, atât în plan literar, cât şi în cel bisericesc, liturgic. Probabil un pasaj din cartea sa în curs de pregătire „La porţile sacrului”, pe care n-a mai apucat s-o vadă tipărită pentru că a-a stins din viaţă vineri, 3 februarie a.c., în urma unui accident (explozia termocentralei) la locuinţa sa de vară din Suciu de Sus, unde ne-a găzduit în august, 2011, aş spune împărăteşte, ca o veritabilă gazdă moroşană de la masa căruia n-au lipsit diferitele feluri de palincă din producţie proprie, brânza de putină şi inegalabila slană de casă. În acest context, nu pot trece peste un aspect din memorabilul portret pe care i l-a făcut cu o pană foarte inspirată, Nicoară Mihali în „Postfaţa” la cartea amintită „Litiera cu muze”: „Înainte de toate, (Grigore Man) a fost un om de mare demnitate, a ştiut mereu să fie aşezat în locuri pe carte să le sfinţească”.

Domnul Dumnezeu să-l ierte, să-l păzească şi să-l ţină veşnic sub aripa sa ocrotitoare!