Popas … în trecut

   Când faci un popas, în general îți propui să te odihnești, să te recreezi, să reflectezi, să dobândești posibilitatea de a-ți continua drumul, etc. Când popasul este făcut în timpuri trecute, ai ocazia să întâlnești tot felul de situații, unele dintre  ele mai deosebite.

   Iată câteva exemple  -

1. La  teatru  -  În sălile de teatru de pe vremea lui W. Shakespeare (1564-1616) și Moliere (1622-1673), spectatorii de „bună condiție”, mergeau însoțiți de servitori, care rămâneau în afara sălii. Doi spectatori s-au luat la ceartă în timpul unui spectacol, ceea ce nu era un lucru tocmai neobișnuit. Unul dintre ei spune celuilalt   …   „Dacă am fi afară, aș pune servitorii mei să vă aplice câteva lovituri de baston”. Celălalt, în replică   …   „Eu nu am servitori pentru a vă putea face această onoare, dar dacă vreți să ieșiți, vă pot bate personal!”.
2. Afirmație  -  Între Napoleon Bonaparte (1769-1821) și  Chateaubriand (1768-1848), nu au existat niciodată relații prea bune. Când venea vorba despre scriitor, Napoleon obișnuia să spună celor din jur   …   „Greutatea cea mare nu este să îl cumperi pe domnul Chateaubriand, ci să-l plătești la prețul pe care el crede că îl valorează”.
3. Calamitate  -  În sec. XIX, doi importanți oameni politici englezi, Benjamin Disraeli (1804-1881) și William Gladstone (1809-1898), au ocupat alternativ de mai multe ori postul de prim ministru. Între cei doi oameni politici exista însă o mare rivalitate care se manifesta și atunci când luau cuvântul în Parlament. Atunci când a avut ocazia, Disraeli a afirmat   …   „O mare nenorocire ar fi dacă domnul Gladstone ar cădea în Tamisa, și o calamitate dacă cineva s-ar încumeta să-l salveze !”.
4. Somnorosul  -  În timp ce la Comedia Franceză se juca o piesă de Emile Augier (1820-1889), Al. Dumas-fiul (1824-1895), care stătea în lojă alături de autor, îi arată acestuia un spectator care dormea, spunându-i   …   „Iată ce efect are opera dumneavoastră !   …”. După ceva timp, la același renumit teatru, se joacă o piesă a lui A. Dumas-fiul. Atent, E. Augier privește în jur și descoperă într-o lojă un spectator care dormea. Îl atenționează pe Al. Dumas-fiul   …   „Vedeți, dragă prietene, ce efect are opera dumneavoastră !”. După ce privește spectatorul care dormea, Al. Dumas-fiul îi replică scurt   …   „Îl recunosc, este tot cel de data trecută, nu s-a trezit încă!”.
5. Apa  și  vinul  -  Scriitorul Mark Twain (1835-1910) afirma despre cărțile sale că sunt consumate ca   …   apa, în vreme ce operele marilor scriitori sunt consumate ca vinul. A adăugat însă   …   „apa se bea în cantități mai mari decât   …   vinul!”.