Povestea vieții unui dascăl cu har și vocație. Impresii asupra cărții „Am vrut să opresc timpul” de Mariana Prigon Sbârciu

Mă bucur să mă număr și eu printre cititorii care apreciază  ceea ce ați scris în această minunată carte. Cât adevăr, câtă pasiune și vocație, cât optimism și încredere în forțele proprii; câtă iubire de semeni includ filele ce se derulează una după alta și emoționează profund pe cititor.

Nu există iubire mai mare pe pământ decât aceea a părinților pentru copiii lor. În această lumină prezentați frumoasa familie a d-voastră: cei șase frați realizați impecabil, fiecare în domeniul pentru care a optat, și care au ajuns oameni pregătiți, valoroși și renumiți.

Ce semănăm în sufletele copiilor când sunt mici, aceea vom culege mai târziu. Semănăm dragoste de muncă, bunătate, noblețe sufletească, copiii vor crește frumos și armonios, iar noi vom fi mândri de ei. Astfel au fost părinții d-voastră pe care îi prezentați ca pe niște „sfinți” care au investit totul ca fiii lor să fie realizați în viață. Drept dovadă, vă arătați recunoștința veșnică și în fiecare an vă întâlniți la casa părintească, depănând cu emoție amintiri.

Paginile în care faceți o adevărată pledoarie asupra meseriei de dascăl emoționează adânc pe orice cititor. Consemnați faptul că meseria de dascăl este „vastă și frumoasă”, care nu seamănă cu nicio altă meserie și include în ea multe comparații și antiteze: meserie „aspră”, dar „plăcută”, „umilă” și „mândră”, "exigentă" și „liberă”. În această profesie, mediocritatea nu este permisă; presupune “o pregătire excepțională”; o meserie ce „epuizează” și „înviorează”, o meserie „ingrată”, dar „plină de farmec”.

Este o plăcere să parcurgi această carte presărată toată cu citate frumoase și potrivite,  aparținând unor filosofi, scriitori de seamă sau parabole și pilde din „Psalmi” cu o mare forță educativă.
Iată câteva din ele: „Educația este arta de a face omul etic” (Hegel), „Învățătorul este omul care deschide ușa către lume” sau „Învățătorul e o lumânare care arde, luminându-i pe alții” (Arghezi), precum femeia care a câștigat în fața regelui înaintea celor trei finaliști: filantrop, medic și judecător. Ea nu avea nici bunuri materiale, nici bogății, nici titluri care să-i aducă vreun merit sau renume. Ea a fost premiată pentru că își oferise viața ei pentru „a îndruma mintea și inima altora”. Sugestivă este și asemănarea între profesiunea de dascăl și cea de actor, în care găsești apropieri și similitudini. Ambele pun în valoare  personalitatea umană. Actorul are scena cu decorul și cu toate recuzitele ei, iar
dascălul are sala de clasă, cu mobilierul atât de cunoscut. Actorul reînviază chipuri de oameni dintr-o lume reală sau închipuită, dascălul modelează sufletul și mintea oricărui copil. E de-a dreptul fascinant.

Cheia succesului în educație, așa cum bine ați spus, este colaborarea dintre părinți, dascăli și elevi. Și părinții și dascălii trebuie să transmită elevilor cele mai frumoase valori ale vieții: prietenia, bunătatea, milostenia, curajul, deprinderi sociale și emoționale.
La terminarea școlii, elevul să fie pregătit pentru viață, nu numai să știe teorie, accentul să cadă pe dezvoltarea emoțională, pe stimularea curajului și încrederii în el. Am apreciat ideea, care se degajă dintr-un capitol, că niciodată nu-i bine a se compara un elev cu altul, îi putem știrbi din personalitate și apoi fiecare copil are înclinațiile și aptitudinile sale.

Cuvântul "iubire" planează și este găsit aproape în fiecare filă. De ce? Pentru că iubirea e un sentiment unic, cu interpretări diferite: iubirea părinților pentru copii, a copiilor pentru părinți, a dascălului pentru discipoli, iubirea față de un animăluț, față de o pasăre, iubirea față de aproapele nostru, față de țară și neam, față de tradițiile folclorice. Iubirea îmbracă multe forme. Fără iubire și dragoste nimic nu poate dăinui, ea nu piere niciodată, ea „umple o inimă cu pace”.

"Și-i scris în Sfânta Carte că-n veci rămâne tare

Iubirea ce izvorul în Dumnezeu îl are" (citat)

Sub semnul credinței v-ați desfășurat întreaga activitate didactică, ați îmbrățișat cu multă dragoste și iubire copiii. Ce frumos spuneți: "unde este credință, este iubire; unde este iubire, este pace; unde este pace, este Dumnezeu și unde este Dumnezeu, nu lipsește nimic!" Orice cuvânt, orice afirmație, îndemn sau sfat exprimă un mare adevăr cu o inestimabilă valoare etică și emoțională.

Ați știut cum să sădiți în inimile copiilor valorile creștine pe care trebuie să le aibă fiecare om, implicându-vă în toate acțiunile posibile și valorificând întreaga muncă plină de pasiune și dăruire.

"În cărțile mele veți găsi strădaniile unei dăscălițe pe care vreau să vi le las vouă cu drag, stimați colegi, și care să vă amintească de mine". (citat)

Ce poate fi mai emoționant decât așa un legământ care dă fiori de înaltă conștiință și conduită profesională.

O altă idee pe care consider că ați punctat-o foarte bine și care privește în egală măsură pe dascăl, părinte, elev este cea a pregătirii pentru o meserie. Se știe că unii elevi au inteligență practică mai dezvoltată. Din păcate, în prezent, așa cum ați remarcat, nu mai există acest interes. „Meseria este brățară de aur”, proverb valabil în toate timpurile. Cine știe o meserie bine, nu va răbda niciodată de foame și mai departe exemplificată: „Dacă te gândești la ziua de mâine, ia-ți mâncare, dacă te gândești la anul care vine, plantează un copac, dacă te gândești la secolul care va urma, educă-i pe copii”.

Fiecare capitol din cuprinsul cărții are valoarea lui cognitivă și emoțională care te îndeamnă să-l citești atent, nu numai să-l frunzărești.

Iată, spre exemplu, capitolul „Folclorul și tradițiile, dragostea de neam și țară” stârnește puternice emoții în inima cititorului și scoate în evidență frumusețea și valorile plaiurilor năsăudene. Sunt date exemple de învățători care s-au implicat în viața satului, dascăli care au slujit folclorul pe marile scene ale României și nu numai, făcându-și din muzică un crez, dascăli care au instruit cu pricepere și dibăcie formații de dansuri, grupuri folclorice, dascăli instrumentiști, dascălițe ce promovează cântarea bisericească. Și iată ce frumos spuneți: „Veșnicia s-a născut la sat” sau „Folclorul adevărat și de valoare nu piere niciodată”.

M-a impresionat și faptul că dascălița Mariana Prigon își amintește cu drag de fosta sa învățătoare pe care o descrie în cuvinte calde: „blândă, apropiată de copii, iubitoare și răbdătoare, prietenă și mamă adevărată”, calități pe care și le-a însușit. Și mărturiile unor foști elevi de-ai doamnei învățătoare sunt pline de emoție: „O iubeam, s-a contopit cu noi”, „Avea o pace lăuntrică”, „Picura balsam în sufletele noastre”, „Ne-a învățat să fim buni și să credem în Dumnezeu”, „Dacă aș fi un îngeraș, i-aș dărui învățătoarei mele viață veșnică” și fericire.

Ce mai mare bucurie și satisfacție pentru un dascăl când foștii elevi îți apreciază și îți recunosc munca.  

O trăire intensă a avut-o d-na învățătoare Mariana Prigon la lansarea cărții „Dascălița”, când i-au fost adresate cele mai frumoase cuvinte din partea colegilor de la școlile unde a preofesat, dar și de la autoritățile orașului. A fost o încununare a întregii sale cariere didactice, după cum și prezenta cartea și a fost apreciată la cel mai înalt nivel.

Viziunea autoarei despre dascălul mileniului III este parte constructivă și misionară. Viitorul dascăl trebuie să aibă har de bun cântăreț, bun povestitor, bun desenator, să fie perspicace, să transmită cu ușurință mesajul manualelor și programele școlare, să fie înțelese de elev, să formeze elevii cu flexibilitate în gândire, elevi care să știe să zâmbească, să fie veseli, să participe activ la propria lor formare.

Și în calitate de inspector școlar pe probleme de învățământ primar ați îndrumat cu înaltă competență profesională dovedind omenie, blândețe și înțelepciune și ca atare v-ați bucurat de aprecierea și respectul tuturor învățătorilor de bună credință, din județ.

După pensionare, așa cum se desprinde din cuprinsul cărții, ați rămas tot activă și utilă, stabilind pentru fiecare zi și realizând cu succes toate prioritățile. Disciplina muncii v-a însoțit și vă însoțește și în prezent, mereu preocupată de a face ceva în folosul comunității, a oamenilor și a copiilor, cum spuneți: „N-am timp să îmbătrânesc” sau “Stau cât să-mi trag sufletul și merg mai departe”.

Pentru toate aspectele relatate mai sus, pentru valoarea didactică, științifică, metodică și practică, consider ca fiind o carte de căpătâi pentru generațiile prezente de învățători, dar și pentru cele în formare. De aceea, vin cu propunerea să ajungă la liceele pedagogice, la metodiști și la fiecare cadru didactic. Este un prețios ghid și model de orientare și formare pentru toți tinerii care se gândesc să îmbrățișeze această profesie.

„Dragostea pentru copii și meserie n-a putut să i-o ia nimeni, iar sufletul și caracterul n-au putut fi alterate de nimeni și de nimic”, concluzionează d-na înv. M. Prigon la sfârșitul cărții. Sunt cuvinte cu o mare încărcătură emoțională.
Bunătatea, onestitatea, omenia, noblețea sufletească, entuziasmul, curajul de a înfrunta uneori unele situații și de a merge mai departe cu demnitate și fruntea sus, speranța, credința, dar mai ales vocația sa de dascăl au însoțit-o de-a lungul carierei sale didactice, obținând rezultate excelente. Astfel, observăm și apreciem recunoașterea meritelor prin acordarea a numeroase „Diplome de onoare” pentru dăruirea profesională și a activităților deosebite în slujba școlii, precum și „Diploma de excelență” acordată de Ministerul Educației și Învățământului pentru întreaga carieră didactică și pentru activitatea remarcabilă desfășurată în învățământul primar, ca inspector de specialitate.

“Pentru mine, școala a fost și rămâne un loc sacru, iar elevii niște îngerași coborîți din Rai să mă ajute să trăiesc, să-mi limpezesc gândurile și să nu mă lase să îmbătrânesc”, mărturisește doamna învățătoare Mariana Prigon la aniversarea celor 75 de ani de viață. Cred că mai frumos și emoționant de atât nici nu se poate. Această carte ne învață să fim puternici, curajoși și, mai presus de toate, să fim buni.

Să vă bucurați de ani mulți de pensie, să fiți sănătoasă, mereu activă și neobosită.

Felicitări din toată inima, respect și prețuire!

Vă mulțumesc mult pentru eleganța colaborării noastre cu ocazia „Schimbului de experiență cu județul Suceava”, pentru toate activitățile oferite, atât de emoționante din școlile vizitate în orașul Bistrița, cât și în localitățile județului - Maieru și Livezile.

Cu toată stima și considerația!

Prof. Natalia Măriucă, fost inspector școlar pentru învățământul primar în județul Suceava și vechi colaborator al bistrițenilor