Pr. Vasile Beni: Fiecare vedem aşa cum suntem

Fiecare sărbătoare care este înscrisă în calendarul bisericesc ne cheamă spre vederea luminii Dumnezeieşti. Dar ce sunt de fapt sărbătorile? Sunt anumite zile din cursul anului bisericesc închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfântă, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unora dintre sfinţi.
Dumnezeu a lăsat Duminicile şi sărbătorile ca pe nişte limanuri pentru corăbiile sufletelor noastre, ce aleargă prin valurile şi furtunile vieţii, ca pe nişte popasuri de odihnă pentru călătorii împovăraţi ce suntem, popasuri duhovniceşti pentru sufletele noastre care în fiecare zi şi ceas se află în luptă cu valurile veacului de acum.
Din viaţa de zi cu zi am putea să constatăm că fiecare dintre noi vedem aşa cum suntem: pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme , muzicianul o percepe în sunete, economistul în mărfuri. Pe geamul închisorii priveau doi, unul văzu stele, celălalt noroi.
Cel care este plin de ură vede oamenii urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi ni se va părea că ceilalţi ne ameninţă şi, de cele mai multe ori, îl judecăm pe aproapele după cum suntem noi.
De ce doar magii au văzut steaua? Pentru că doar ei o căutau. Iar din Evanghelia sărbătorii de astăzi – numai dreptul Simion şi proorociţa Ana l-au recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu ca fiind „lumină spre descoperirea oamenilor”.
Pe mai departe să vedem care este semnificaţia istorică a acestei sărbători, în care ni se spune că regele Ptolomeu Filadelful al Egiptului a dorit să se traducă Sf. Sc. din limba ebraică în limba greacă, pentru vestita bibliotecă din Alexandria, spre a avea scrierile V.T. alături de operele importante ale acelor vremi. Pentru aceasta i-a cerut arhiereului Eliazar să-i trimită 72 de oameni cunoscători ai limbii greceşti, pe care îi rânduieşte să lucreze pe o insulă, fiecare separat. Învăţaţii au terminat traducerea în 72 de zile. Printre ei se afla şi dreptul Simeon care, atunci când a ajuns cu traducerea în cartea profetului Iisaia – unde în cap. 7,14 se spune: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel – care se tâlcuieşte – cu noi este Dumnezeu” a înlocuit cuvântul „Fecioară” cu „femeie tânără” pentru că nu-i venea să creadă că o fecioară va naşte pe Fiul lui Dumnezeu.
Atunci, un înger i se arată şi îi spune să scrie textul integral, înştiinţându-l că va trăi până ce va vedea împlinirea acestei neobişnuite proorocii.
Când la plinirea vremii Mântuitorul se întrupează în Fecioara Maria, arhanghelul este cel care o vesteşte, spunându-i că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu.
După ce pruncul s-a născut, la vârsta de 8 zile, a fost tăiat împrejur şi i s-a pus numele de Iisus, iar la 40 de zile de la naşterea Sa, pentru a fi răscumpărat, potrivit rânduielilor legii.
Acum este momentul în care bătrânul Simeon, la templu fiind, luminat de Dumnezeu, ia pruncul pe braţele sale şi rosteşte frumoasa rugăciune pe care o auzim de fiecare dată la slujba vecerniei: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel”.
Mergând mai departe la cele spuse mai sus am putea spune că, dacă bătrânul Simeon a avut bucuria de a-L ţine în braţele Sale pe Fiul lui Dumnezeu, cu atât mai mult noi, creştinii, putem să-L primim pe Hristos în fiinţa noastră şi să-L purtăm cu noi nu numai câteva clipe ci o veşnicie întreagă.
Dar cum? Prin Taina Sf. Împărtăşanii, prin împlinirea poruncilor şi a lecturii din cărţile sfinte.
Fiecare dintre noi putem deveni purtători de Hristos, aşa cum Sf. Ignatie Teoforul zicea: „mă numesc Teofor pentru că port pe Hristos în suflet”.
Să nu uităm nici de cuvintele Sf. Isac Sirul, care zice: „scara care duce în împărăţia lui Dumnezeu se află în sufletul tău, de aceea şi Mântuitorul ne arată despre felul în care putem să-l vedem pe Dumnezeu, fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.
Cât de mult, ca şi creştin, cauţi tu să te întâlneşti cu Iisus Hristos, în contextul celor spuse mai sus, prin Taina Sf. Împărtăşanii, a împlinirii poruncilor sau a lecturii din cărţile sfinte? Repet întrebarea: cât de mult cauţi tu să faci acest lucru?