Pr. Vasile Beni: FII OM! Nu înjosi pe nimeni în viață!

Dragii noștri  credincioşi!                                                                           

        În această Duminică, a Pomenirii tuturor sfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi de oameni în timpul istoriei sau încă nerecunoscuţi oficial de către Biserică, dar cunoscuţi de Dumnezeu, cred că potrivit ar fi să medităm asupra învăţăturii Bisericii referitoare la sfinţenie oprindu-ne la câteva învățături:      

 Ce este un sfânt. Socotim că un om care face binele și îl recunoaște pe Dumnezeu ca stăpân al vieții. Un sfânt este un om cu viață aleasă, fără să aibă conștiința că este mai bun decât alții. Sfinții l-au iubit, mărturisit și urmat pe Dumnezeu. Sfinții au devenit prin har Teofori (purtători de Dumnezeu), dar și Teofani (arătători ai trăirii în Hristos, pentru Hristos, cu Hristos). „Sfinţenia vine din dragoste. Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi”(Sfântul Ioan Gură de Aur).

        Care sunt temeiurile cinstirii sfinților.  

a. Teologic - sfinții sunt Templul lui Dumnezeu – „Nu mai trăiesc eu ci Hristos trăiește în mine” – spun ei, ca şi Sfântul Apostol Pavel.                   

b. Hristologic - Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiască, iar mântuirea înseamnă urmarea lui Hristos și viața în Hristos.

c. Eclesiologic - omul se mântuiește unindu-se cu Hristos în Sfintele Taine și acest lucru se petrece doar în Biserică.

Cum  putem deveni sfinți. Virgil Gheorghiu a fost fiu de preot, provenind dintr-o familie cu mai mulţi copii, dintr-un sat de munte din jurul Neamţului.

Ceea ce ne impresionează din viaţa copilăriei lui Virgil este faptul că l-a întrebat pe tatăl său, atunci când a văzut că toţi fraţii şi surorile au o zi onomastică, de ce nu i-a pus şi lui un nume de sfânt.

Iar tatăl i-a răspuns: „Eu şi mama ta ne-am gândit să te dăm la şcoală, să ai o şansă în plus faţă de fraţii tăi! Ţi-am pus numele unui mare scriitor şi poet latin Virgiliu, autor al epopeii în versuri Aeneis („Eneida”), considerată epopeea națională a romanilor. Mă bucur că ai dorinţa aceasta a sfinţeniei şi că nu porţi numele unui sfânt. Dar să nu uiţi că ai şansa ca prin viaţa pe care o vei duce, poţi şi tu să devii un sfânt.

Cartea chiar aşa se numeşte "Cum am vrut să mă fac sfânt”. Şi l-a întrebat pe tatăl său ce să facă pentru a deveni sfânt. Acesta i-a spus că tot ce trebuie să facă este să facă bine şi să-şi iubească duşmanii.

 Dar aici a intervenit o mare problemă: Virgil constată că nu are niciun duşman. „Şi rugăciunea mea cea mai arzătoare este să am cel puţin unul, şi cât mai repede cu putinţă”.

E amuzant să afli cum un copil de 7 ani caută să îşi facă apariţia un duşman în viaţa lui pentru a-l iubi. Trece ceva timp şi în sfârşit duşmanul mult visat apare, însă Virgil constată că nu îl poate iubi. Dar odată ce neînţelegerea este rezolvată, acest prim duşman se transformă în prieten în scurt timp, Virgil înţelegând că pentru a deveni sfânt trebuie să-i iubim şi să-i înţelegem pe oameni aşa cum sunt.

Mici pași spre sfințenie pe care îi putem face în fiecare zi. Dacă nu ne putem ruga zece minute pe zi, să zicem doar o rugăciune sau să ne facem semnul sfintei Cruci.   

De nu putem  ajuna, măcar să postim de păcate!

 De nu putem face bine să încercăm să nu facem rău.

 Dacă nu putem vorbi de bine, să ne ferim de a vorbi de rău.     

Dacă nu putem  face pace, măcar să nu aducem tulburare.

 Dacă nu putem ajuta cu fapta, să ajutăm cu vorba, iar dacă nu măcar să nu încurcăm.

Dacă nu putem iubi pe cei ce ne fac rău, măcar să nu-i urâm.

De nu ne putem bucura de darul celuilalt, măcar să nu-l invidiem.

Dacă nu putem aduce bucurii, să ne ferim să aducem întristare.

De nu poți să nu păcătuiești cu gândul, măcar nu păcătui cu fapta.

Apropiindu-mă de încheiere m-aș opri la versurile unei frumoase poezii scrise de Licuța Pântia care ne spun cum să ne comportăm:

FII OM

             Nu înjosi pe nimeni în viață
             Și nici de sus la alții nu privi,
             Nu ignora o lacrimă pe-o față,
             Poate-ntr-o zi pe fața ta va fi!

            Nu-l umili pe cel mai slab ca tine
            Nu-i vina lui c-așa a fost creat,
           Te vezi erou și lumea-ți aparține,
            Dar uiți că scări nu-s doar pentru urcat!

            Nu neglija ascultă și răspunde,
            O vorbă care ție-ți pare fleac,
            Poate salva pe cel care-o aude
            Și poate-n deznădejde a-i fi leac!

            Suntem egali, fii om cu fiecare,
             Lasă frumos pe unde-ai să pășești
             E-o lege-a vieții fără expirare,
             La fel cum dai, așa o să primești! Amin!

Pr. Vasile Beni