Preoti cu crucea-n frunte, in apararea dreptei credinte

Nu pana demult calatorii osteniti de drum, ce poposeau pe vaile mirifice ale Muntilor Tibles, aveau placuta impresie de a intalni aici oameni harnici, cu frica de Dumnezeu, linistiti, ce stiau mai bine ca oricine sa-si arate ceea ce aveuu mai scump, lada de zestre a credintei strabune. Si pentru a desavarsi parca aceasta credinta simpla dar profunda a ortodoxiei, din mijlocul acestei vai a rasarit un vlastar , o samanta ce intruchipeaza in ea glia strabuna si altarul ceresc, in persoana episcopului Macarie Dragoi.

Cu toate acestea insa, mai zilele trecute aceasta credinta stabuna de 2000 de ani a fost tulburata, zicem in mod nejustificat, de asa zisii crestini ce vin val vartej in aceste timpuri sa ne reintoarca in timp pentru a ne ‘’evangheliza’’. Frumos si nimic de zis la prima vedere, dar, analizand aceste lucruri in profunzimea lor adevarata nu vedem rostul acestor tip de actiuni. De ce ? Haideti sa va lamurim.

Cuvatul evangheliei Domnului nostrum Iisus Hristos a fost cunoscut de timpuriu de stramosii nostril, acesta raspandindu-se cu repeziciune inca de la sfarsitul veacului apostolic, mai ales in stravechiul tinut dintre Dunare si Mare, numit in antichitate Scythia Minor – Dobrogea de azi.

De asemenea este cunoscut faptul ca , dupa Pogorarea Duhului Sfant, in ziua Cinzecimii, Sf. Apostoli apoi ucenicii lor, au inceput lucrarea de propovaduire a noii invataturi. Prin tragere la sorti in teritoriul tarii noastre a propoveduit Sf. Ap. Andrei. Acest lucru il afirma lamurit istoricul Eusebiu de Cezareea, in cartea sa “Istoria Bisericeasca”, scrisa in anul 325 spunea ca “Apostolul Andrei a propovaduit evanghelia prin tragerea sortilor in Scythia”. Acest lucru il intaresc si denumirile ramase : Pestera Sf. Andrei, Paraiasul Sf. Andrei, sate ce-I poarta numele ca San Andrei etc. Iata deci ca poporul roman a fost evanghelizat daca putem spune asa de insusi apostolul Domnului.

Pornind mai departe pe firul istoriei, vedem multi domnitori romani ce aveau in suflet o credinta dreapta, pt care au luptat unii devenind martiri chiar. Nu trebuie decat sa evocam aici figura demna a domnitorului roman Mircea cel Batran care in fata puhoiului de cotropitori isi apara “saracia, credinta, nevoile si neamul”. Nu mai vorbim de binecredinciosul domn Stefan cel Mare si Sfant, care din dragoste si daruire catre Dumnezeu nu numai ca-si apara tara si credinta dar a inaltat un numar impresionant de manastiri si biserici (48).

Aceasta pleiada este completata de domnul martir Constantin Brancoveanu. Atunci cand I s-a cerut sa se lepede de credinta prefera sa moara pt neam decat sa se lepede de credinta strabuna. Este dus la Constantinopol la curte inpreuna cu cei patru fii ai sai sii sfetnicul Ianace. I se cere renuntatea la credinta si supunerea tarii spunandi-i-se :

Brancovene Constantin, boier vechi si domn crestin

Lasa legea crestineasca, si te da-n lege turceasca.

Refuzand, i se aduc cei patru fii, amenintat fiind cu uciderea lor. Nu cedeaza, iar capetele primilor trei fii sunt retezate de calau. In urma lor este adus fiul cel mic Mateias in varsta de doar 12 ani. Indreptandu-si privirea spre tatal sau il roaga staruitor sa-I crute viata dar tatal cu lacrimi in ochi il indeamna sa-si plece capul.pt. tara si credinta. Este decapitat si in cele din urma va fi decapitat insusi domnul.

Aceasta este credinta cea dreapta de peste 2000 de ani., credinta propovaduita si raspandita incepand cu Sfantul Apostol Andrei si continuata de urmasii lui pe care ii aseaza in fruntea coimunitatilor crestine infiintate, episcopi si preoti.

Acum anlizand ne punem intrebari la care am putea sa dam raspunsuri simple : oare cei ce incearca acum sa ne evanghelizeze, inca n-au auzit ca noi suntem deja crestini? Daca au auzit, de ce o mai fac? Daca nu, unde erau in istorie la formarea crestinismului? Care din asa zisii evanghelisti, pana in acest moment, si-au dat viata pt. Iisus pe care atat de mult ll iubesc ? Daca au iubire frateasca de ce defaima fratii de alta credinta ?

Precum apa este mai curate la izvor decat la varsare, asa si evanghelia adevarata si autentica este aceea pe care ne-a adus-o Sfantul Apostol Andrei si pe care au continuat-o in biserica cea una soborniceasca si apostoleasca slujitorii ei.

Preotii

ortodocsi ai comunei Spermezeu