Prof. Vasile Găurean: Două popoare demne de admirație

Pe unul din acestea negreșit îl cunoașteți: este națiunea din care facem parte, neamul românesc. Este firesc și adevărat că dragostea pentru locul și țara în care ne naștem este un dat universal. Chiar copilul născut în igluurile Groenlandei îți va spune  că gigantica  insulă, cu ghețuri și zăpezi scânteietoare este locul cel mai măreț din lume, mai ales când asupră-i  se ivește splendoarea aurorelor boreale.

               Cum oare ne vedem pe noi ca neam în oglindă? Popor ospitalier, tolerant, harnic, răbdător, blând, muncitor, curajos, milostiv, în pofida tuturor uscăturilor de pe cărările sale. Nu uscăturile definesc caracterul unui codru, ci freamătul stejarilor, ulmilor și brazilor.

              Și mai este o caracteristică, după mine cea mai importantă decât toate: neamul nostru este credincios. Credincios foarte, de toată lauda.

         Un telejurnal de la mijlocul acestui octombrie arăta o filmare din dronă de la pelerinajul de la Iași, prilejuit de cinstirea Cuvioasei Parascheva. Cei care așteptau să se închine, formau o „coadă” de...cinci km. Uriașă.  Deși sunt obișnuit cu multe, am fost uimit. Iată o măsură maximă, mi-am zis.

        A doua seară, același post ne arăta aceeași manifestare, tot din dronă, acum având șase kilometri.

        Câtă răbdare! Câtă tărie! Câtă credință! Mulți erau, desigur, cu probleme de sănătate. Cine-i sănătos în lumea asta, dacă nici cosmonauții?..

               De aceea, pomenesc cu drag neamul nostru românesc în rugăciunile mele, zicând între altele: „Doamne, nu lăsa să cădem în fapte urâte înaintea Ta. Iartă-ne, ridică-ne.  Ajută-ne să fim un neam bineplăcut ție între neamurile pământului.”

                Bucuriile de mai sus mi-au fost umbrite de constatarea unui documentar care arăta că pentru multe din neamurile creștine ale pământului, HRISTOS nu mai este emblema civilizației. Ateismul năvălește peste tot cu tăvălugul indiferentismului.

        Suntem bogați, ne-au rodit țarinile.Nu mai avem nevoie de nimic. Documentarul se intitula: „25 de țări în care religia este pe moarte” și arăta procentual numărul celor care nu mai cred într-o putere superioară sau  în divinitate. Cităm din acesta:

        „Islanda-54%   atei          

        Franța-55%       ”         

        Slovenia-59%,    ”

        Austria-59%,      ”        

       Irlanda-60%         ”

       Israel—61%       ”          

       Finlanda-62%    ”

         Canada-63%,     ”         

         Spania-63%,      ”

       Germania-66%, ”       

         Danemarca-68%”

       Norvegia-70%    ”    

         Estonia-72%,     ”

       Belgia-72%          ”       

         Marea Britania-72%,

       Cehia-75%,          ”    

         Suedia-78%         ”

        (Japonia- 83%    ”  

        Vietnam    86%   ”

         China -91%     ” )

 România- 2% declarați atei. Rămâne doar o grea tăcere, dincolo de cuvinte.

                              x

        Celălalt popor pe care îl admir și care are o creștere spectaculoasă pe toate palierele, adevărat model pentru noi este...este...Polonia. Țara lui Chopin, Sobieski și Adam Mickiewicz, țara livezilor uriașe de meri, țara călcată în picioare de vecini agresivi: țarii, Hitler și Stalin.

        Polonia se înarmează frenetic și ajută Ucraina cu tot ce are: artilerie, rachete, tancuri din epoca sovietică, avioane.

               Totul a început în anul 2014.  Atunci, Polonia a pus mâna pe arme. Era anul în care Rusia a anexat Crimeea și polonezii au bănuit că muscalii ar putea ajunge vecini la graniță, după ce vor înghiți Ucraina. Răsărea din nou cea mai mare amenințare din istoria sa.

               Țara aceasta a întins ambele brațe ale prieteniei spre Ucraina agresată barbar de Rusia și a alocat 4% din PIB pentru înarmare din 2015, apoi 4,5 din 2019, anul acesta 4,7% și 5% anul viitor. Este un effort  enorm, o povară economică, dar susținută de toată națiunea, de toate guvernele. Libertatea are totdeauna un preț. „Pentru onoare și libertate trebuie să-ți dai și viața”-spunea Miguel de Cervantes. „Trebuie să ne înarmăm și mai repede” -avertiza ministrul apărării, Mariusz Blasczciak.

               Oriunde calci pe pămân polonez, simți o mânie interioară împotriva asupritorilor rusnaci, țariști sau comuniști-totuna.

        (-Copile -a zis mamă-sa către Stalin. Ce e aia Secretar general?

         -Tot un fel de țar, mamă.)

            În doi ani, Polonia va avea cea mai puternică armată din Europa, (peste 300.000 militari), dacă excludem Turcia. Tinerii se înscriu frenetic în armată (20.000 anul trecut).

        Achizițiile și contractele  cu Statele Unite și cu Coreea de Sud sunt absolut impresionante:

        96 de elicoptere Apache, cele mai bune din clasa lor, 1200 de tancuri noi Abrams și K2,  obuziere, lansatoare multiple Himars, 35 de avioane F-35, 4 baterii „Patriot”, 8oo de rachete cu rază medie de acțiune, care pot lovi Sankt-Petersburg sau Moscova.

        Și curaj...polonez. Dacă alții se sfiesc șau se prefac că ajută,  Polonia le spune clar dușmanilor săi istorici:

        „În caz de agresiune, vom riposta. Nu a doua zi. După un minut, vom lovi Leningradul” (Petersburgul).

        Ca și în cazul oamenilor, unele state nu înțeleg decât argumentul forței, căci „fără putere, dreptatea nu este nimic”.

        De remarcat că cele mai brave popoare în a se împotrivi țarului Putin sunt și cele mai amenințate: Polonia, Țările Baltice, Suedia, Finlanda.       

        Polonia găzduiește baze NATO-10.000 militari și are un centru antirachetă similar celui de la Deveselu. 

        Aeroportul din Varșovia, turnantă pentru armamentul destinat Ucrainei, este cel mai aglomerat și bine apărat aeroport din lume.

        Nici efortul  României în a ajuta vecinul agresat nu a fost deloc modest și în mod unic, salutar, a fost făcut fără trâmbițe, dar masiv și eficient.

                                         X

        Ca și în viețile noastre, în cele ale popoarelor intervin momente de cumpănă, când  bate ceasul tornadelor și al furtunii. Apărând pe alții, pe tine te aperi. „Dacă ursul joacă în casa vecinului, nu dormi. Curând, s-ar putea să joace și la tine.”

        Tocmai pentru aceasta, suveranismul de la noi și din celelate părți ale Europei pare un act de lașitate, dacă nu de subversiune moscovită. Toți iubim pacea, dar pacea bazată pe dreptate. Numai aceea poate dura.

                                                Prof. Vasile Găurean