Pr.Vasile Beni: Importanța cuvântului Mulţumesc!

          Textul Evangheliei: În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care au stat departe şi care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne! Şi, văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-i. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta” (Lc.17,12-19)

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXIX-a după Rusalii, numită şi Evanghelia celor zece leproşi, este plină de învăţături duhovniceşti pentru modul nostru de a ne comporta faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri, când primim o binefacere de la Dumnezeu prin oameni. Să ne oprim la câteva învățături care se desprind din această Evanghelie:

Ce este lepra- Printre numeroasele mi­n­uni săvârşite de Mân­tuitorul Hris­tos, care au reţinut a­­tenţia Sfântului Evanghelist Lu­­ca, se numără şi cea de as­tăzi, a vindecării celor zece le­proşi. În cuvinte mai puține am putea spune că Lepra era pe vremea aceea boa­lă incurabilă, căreia docto­rii nu-i găsiseră niciun leac, ea devorează trupul, îl macină, îl pu­­trezeşte încetul cu încetul. Dar, pe lângă faptul că este o boa­lă foarte grea, e şi molipsi­toa­­re. De aceea, era obiceiul în Ră­sărit, iar în Ierusalim era le­gi­ferat, ca leproşii să fie scoşi a­fa­ră din cetate. Locuiau în lo­curi izolate, părăsite, în mor­min­te goale, în peşteri, în văi as­cunse, unde nu pătrundea ni­meni, ca să nu vină în atinge­re cu cineva. Orice atingere de ei însemna molipsire şi intra­rea imediată în aceeaşi soartă bles­temată. Cartea Levitic (13, 45-46) prevede: „Leprosul să fie cu hainele sfâşiate, cu capul des­­co­perit, învelit până la buze şi să strige mereu: Necurat! Ne­­curat! Tot timpul cât va a­vea pe el boala, să fie spurcat, că necurat este; şi să trăiască sin­g­uratic şi afară de tabără să fie locuinţa lui“.

1)Ce este Cuvântul ?- potrivit Dicționarului, „cuvântul” este unitate lexicală de bază, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui grup de sensuri) cu un complex sonor aparținând unei limbi. Mai pe înțelesul nostru, l-am putea asemăna cu un vehicul prin care putem circula de la unul la altul. Pentru că prin cuvânt ne exprimăm sentimentele, gândurile și dorințele noastre, prin cuvânt putem să facem pe cineva să fie bucuros sau îl putem întrista. Prin cuvânt putem salva un suflet sau putem să-l aruncăm în deznădejde. Cuvântul îi poate apropia pe oameni sau îi poate îndepărta. Cuvântul este puterea prin care noi creăm sau distrugem. Cuvântul e puterea pe care o avem de a ne exprima şi de a comunica, de a gândi şi de a crea evenimentele din viaţa noastră. Cuvântul e cea mai puternică unealtă pe care o are omul. Cuvântul reprezintă manifestarea fiinţei noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru. Cuvântul nostru poate crea cel mai frumos vis şi realitate, dar poate şi să distrugă tot ce există în jurul nostru. Cuvântul vorbit sau scris este atât de puternic încât un simplu cuvânt poate schimba o viaţă sau poate distruge vieţile a milioane de oameni . La fel se întâmplă şi în cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine să fim atenți întotdeauna la cuvintele pe care le rostim, dar mai ales la urmările lor. Cuvintele sunt gânduri şi idei exprimate prin vorbe. Cuvântul mai înseamnă promisiune. A se ține de cuvânt înseamnă a îndeplini o promisiune făcută. Și toate cuvintele pe care noi le rostim în viața de zi cu zi sunt contabilizate, sunt analizate de cei din jurul nostru pentru că noi putem aprecia, critica, mulțumi sau chiar să fim indiferenți prin cuvintele pe care le rostim. Însă a a fi recunoscători și a spune „ Muțumesc” este o „Datorie” prin care noi ne manifestăm Recunoștința față de binefăcătorii noștri. Iar în Evanghelia de astăzi ne întâlnim cu o minune săvârșită de Iisus Fiul lui Dumnezeu pe care l-au întâmpinat zece bărbați leproși și care s-au rugat de Iisus să-I vindece, lucru care s-a și petrecut, numai că după aceea doar unul din cei vindecați au venit să-I mulțumească.

2)Importanța cuvântului „Mulțumesc”- Fiecare dintre noi cred că am fost învățați de către părinți, mai întâi, iar apoi de dascăli, cum să ne comportăm în societate, să fim respectoși și cu bun simț, iar când cineva ne ajută sau ne face un cadou să spunem „mulțumesc”. Încă din copilărie mulţi dintre noi l-am perceput ca pe o obligaţie, o datorie ce ţine de amabilitate pentru a fi acceptat în societate, întrucât aşa am fost educaţi. Un simplu „Mulţumesc” este cel mai elementar şi totodată important mod de a ne arăta recunoştinţa. Despre cât de important este banalul „Mulţumesc!” şi cât de mult bine face, aflăm dintr-o istorioară despre Sf. Serafim de Viriţa, (se pomenește la 21 martie) care-i spune unei credincioase că fiecare mulţumire este, de fapt, o rugăciune. „În timpul războiului, o fiică duhovnicească a stareţului cu numele de Pelaghia lucra la o cantină, la împărţitul ciorbei. Ea voia să plece de la cantină şi a venit pentru binecuvântare la stareţul Serafim. El i-a răspuns: „Încă nu pleca, oamenii se roagă pentru tine”. Ea nu a înţeles cuvintele stareţului. Atunci i-a explicat: „Atunci când celui flămând îi adaugi puţină ciorbă, el zice „Mulţumesc”, iar aceasta înseamnă: „Dumnezeu să te mântuiască” (în slavonă cuvântul mulţumesc este format din “mântuieşte” şi “Dumnezeu”). Iar dacă într-o zi îţi spune de trei ori „Mulţumesc!”, această rugăciune ajunge la Născătoarea de Dumnezeu”. Și cred că fiecare dintre noi suntem atât de prinşi cu ceea ce avem de făcut sau cu ceea ce n-am făcut noi sau alţii, cu ceea ce n-a mers sau cu ceea ce va fi, încât uităm de puterea lucrurilor simple, precum un Mulţumesc.         

3)De ce trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu- Cunoaștem cu toții că de fiecare dată când suntem în fața unei încercări, cum ar fi un examen sau boală și exemplele ar putea continua, rugăciuna noastră este mai fierbinte și mai stăruitoare, rugându-l pe Bunul Dumnezeu să ne ajute, pentru ca să putem trece cu bine de examen sau să ne facem sănătoși. Așa cum psalmistul spune. „Doamne, strigat-am către Tine auzi-mă,sau: să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”. Observăm însă că de cele mai multe ori însă uităm să-i mulțumim lui Dumnezeu, adică nu mai suntem recunoscători față de cel care ne-a ajutat, adică față de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură ne întâlnim cu mai multe asemenea exemple. Ne oprim doar la câteva dintre ele: În Vechiul Testament - Facere 8,20- este primul exemplu de rugăciune de mulțumire din Sf.Scriptură - în care Noe, după ce a trecut potopul, primul lucru pe care l-a făcut după ce s-a dat jos din corabie a fost acela de a face un jertfelnic pe care a adus ardere de tot-adică rugăciune de mulțumire, pentru el și familia lui, că au fost izbăviți de potop. În Noul Testament, Iisus Fiul Lui Dumnezeu îi mulțumește Tatălui înainte de a înmulţi pâinile în pustie, dar și atunci când l-a înviat pe Lazăr, atunci când zice: „Părinte, îți mulțumesc că M-ai ascultat, Eu știu că Tu întotdeauna Mă asculți (Ioan 11,41). Sf.apostol Pavel ne îndeamnă și el zicând: „dați mulțumire pentru toate că aceasta este voia lui Dumnezeu - (1 Tesaloniceni,5,18).

 Când primim de la cineva ceva gratuit primul gând a trebui să fie acela cum sau ce ar trebui să facem pentru a nu rămâne dator și să spunem chiar și un simplu „Mulțumesc”! De aceea, noi trebuie să-i mulțumim pentru multele lucruri din viața noastră și mă opresc doar la câteva dintre ele:

 Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dat viață și Dumnezeu nu este doar Creatorul acestei lumi și al nostru implicit pentru că ne poartă și de grijă. Cât de des mulţumeşti pentru o nouă zi pe care ochii tăi au avut şansa s-o vadă? I-am mulțumit că ne-a păzit în noaptea ce a trecut și ne-am putut odihni și putem merge la serviciu - și oare câți dintre semenii noștri nu sunt infirmi sau sunt o povară pentru alții. Doamne, îţi mulţumesc că în această dimineaţă m-am trezit. Îţi mulţumesc pentru că m-ai păzit în noaptea care a trecut şi nu s-a întâmplat niciun rău. Să-i mulțumim pentru că ne-a mai dat încă o zi în care ne putem căii de păcatele pe care le-am făcut, dar avem posibilitatea să ne și îndreptăm. Să-i mulțumim pentru dragostea cu care ne înconjoară și este alături de noi la fiecare pas și nu ne lasă să pierim în valurile acestei lumi. Să-i mulțumim pentru că este un Dumnezeu al milei, bun și de oameni iubitor, care este alături de noi nu doar la bucurie ci și în necazuri și ne iubește așa cum suntem și ne iubește chiar și atunci când greșim. Să-i mulțumim că avem o casă unde să locuim, avem ce pune pe masă de mâncare pentru noi și copiii noștri, avem un serviciu ca să ne putem câștiga pâinea cea de toate zilele. Dar cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat este Fiul Său care a venit în lume ca lumea viață să aibă și s-o aibă din belșug. „Dumnezeu s-a făcut om ca omul să se poată îndumnezeii”. Spre încheiere m-aș opri la spusele Sfântului Policarp, episcop al Smirnei. Acesta a trăit în vremea persecuției împăratului roman Marc Aureliu. A fost prins și dus în fața judecătorilor și i s-a cerut să se lepede de Hristos, dar bătrânul episcop, care avea vârsta de 86 de ani, a spus: „de 86 de ani îi slujesc lui Hristos și nu mi-a făcut niciodată nici cel mai mic rău, cum mă voi lepăda de Mântuitorul și Răscumpărătorul și Dumnezeul meu” dar și la spusele îndrăgitului artist Ioan Bocșa care întrebat fiind dacă se roagă la Dumnezeu, acesta a răspuns: „Eu nu mă rog la Dumnezeu.......Eu doar îi „Mulțumesc”.

Amin!

Pr.Vasile Beni