Pseudonimul devenit artă la români

                                 "- Băiete, cum te cheamă?

                                    -Morcovescu, domnule, Sandu Morcovescu.”

                 E lucru sigur  că n-ați auzit de Virgil Gâtianțu. După ce însă i-au schimbat numele un pic, toți l-am cunoscut pe ,,părintele” copiilor ce ,,spun lucruri trăsnite”, Virgil Ianțu. Și... Gheorghiu-Dej și alții cam așa.

             Într-una din zile, a venit la George Coșbuc un tânăr liceean, cu un caiet frumos cu poezii (asemănător cumva cu albumul poetic prezentat în tinerețe de scriitorul Olimpiu Nușfelean poetesei Constanța Buzea la București în anii *70.) Bardul ardelean ajuta cu drag, mai ales pe tineri. Așa l-a primit George Coșbuc și pe Liviu Rebreanu, psoaspăt venit în Regatul României, însă nu i-a agreat nuvelele, considerând că au un mesaj întunecat, ori poezia și arta în general, ar trebui să însenineze omul, nu să-l deprime, să-l întunece.

          După ce i-a parcurs o serie de poezii din caiet, Coșbuc i-a zis:

          ,,-Se vede că ai talent și nu puțin, dar cum te cheamă?

           -Morcovescu, domnule, Sandu Morcovescu.

          -Morcovescu...Dar mie să nu-mi spui nici domnule, nici maestre sau alte prostii. Zi-mi bade George. Ăsta-i titlul meu de noblețe. Dar numele dumitale nu sună deloc bine: Morcovescu. Ești om, nu o legumă. De unde ești de loc?

          -Un sat din Prahova, Deliuc.

          -Nu merge, dar așa, vreo apă nu aveți pe acolo?

          -Avem Teleajenul...

          -A! zice Coșbuc luminându-se Uite, te vei numi Sandu Teleajen. Așa sună bine.” -nume trecut azi aproape de tot în uitare literară.

          (Ne aducem aminte că nici Nichita Stănescu nu admitea felurite snobisme: ,,maestre” sau altele: .,,-Mă, tu, când te rogi lui Dumnezeu, cum îi zici: Cum? Tu, Doamne... Apoi vezi? Mie să-mi spui Nichita. E destul”).)

          Idem, tot într-o zi (că n-o fi fost noaptea), în redacția revistei ,,,Viața Românească” a sosit o scrisoare ce conținea o poezie ,,Noaptea”, autoare fiind o fată de la  Liceul ,,Doamna Oltea”. De frica represiunilor spăimoasei directoare, fata nu îndrăznise a se semna, în loc de semnătură punând  trei steluțe. După lectura de rigoare, Garabet Ibrăileanu și Mihail Sadoveanu se hotărâră să o fericească cu un pseudonim. Sadoveanu își aduse aminte de prima lui iubire  din vremea copilăriei,  o fată de la Botoșani și i-a spus Otilia. Ibrăileanu, la rândul lui, după același criteriu al primei iubiri, o boteză Cazimir, astfel că viitoarea prietenă a lui Topârceanu și   poetă aveam s-o cunoaștem ca Otilia Cazimir.

           Ca o ironie, după mulți ani, Otilia Cazimir va arăta  că ,,nu mi-a plăcut niciodată acest nume, care-mi amintea de o colegă de bancă din clasele primare, Otilia, ,,grasă, proastă... Mai bine să-mi fi spus după numele bunicului, Cassian, Alexandra Cassian sau numele meu: Alexandra Gavrilescu.”

 (O glumă zice că cineva s-a adresat judecătorului: ,,Aș vrea mult să-mi schimb numele”/ ,,Da? Și cum îți zice?”/ ,,Salam Ion. Când mă văd țiganii, toți sar și zic:: Vai, mâncate-aș! Mi-e și frică.”/ ,,Mda.. -zice judele-.și cum vrei să te cheme?”/ ,,Păi, Salam Pavel”)

          Întrebare firească este pentru ce anume apelează adesea scriitori la pseudonime? Și nu doar scriitorii, ci și alte categorii: actori de film, sculptori, regizori, oameni politici etc.

                   -Întâiul motiv ar fi pentru ca numele cel nou ales să fie mai sonor, mai percutant, mai exotic decât numele cu care au fost nășiți. Un om de cultură caută să se ferească de banalitate.

                   Ex.: Elena Farago (nășită Elena Pasimiade), Tudor Arghezi (Ion Theodorescu), George Bacovia (Gheorghe D Vasiliu), Tristan Tzara (Samy Rosenstock) Ion Caraion (Stelian Diaconescu), Gala Galaction (Grigore Pișculescu), Perpessicius (Dimitrie S Panaitescu), Vladimir Streinu (Nelu Iordache)

                   -Alteori, ca să acopere un alt nume de familie sau de botez, care chiar face aluzii ce par nepotrivite: George Ranetti (George Rânete), Ion Buzdugan  (Ion Bâzdâgă), Constantin Salcia (C Grasu),  Iordan B. (Iordan Bucă), Marcel Breslașu (Marcel Breslâșcă) etc.

                   -Adesea pentru a nu fi recunoscuți, spre a ascunde sub anonimat o identitate: Alecu Russo (Alecu Rusu), Miron Cristea (Ilie Cristea), Ion Pas (Ion Pascu), Ion Păun Pincio (Ion Păun),

                   -Uneori dintr-o toană sau pentru a se acomoda unei situații insolite etc., etc: Barbu Ștefănescu Delavrancea (născut într-o mahala bucureșteană, n-are nimic a face cu Vrancea) Dimitrie Bolintineanu (nu era din niciun Bolintin, nici din Deal și nici din Vale, fiind Dimitrie Cosmad)

          -Pentru a spori prestigiul unui nume încă inaccesibil celebrității și a lăsa opera să vorbească:: Elena din Ardeal (Elena Simion).

          Eforturile de a descifra motivele unor pseudonime sunt și rizibile. Intrigat de pseudonimul A Mirea, folosit de St. O Iosif și Dimitrie Anghel, un jurnallist curios a hotărât să dezlege misterul. La ,,Gambrinus”, cafeneaua bucureșteană unde adăstau cei doi, ceru voie să stea la aceeași masă cu dânșii. La un moment dat, profitând de plecarea lui Anghel să mai comande ceva, îl întrebă pe St. O Iosif:

          ,Scuzați-mă...Cine este de fapt A Mirea? El sau dv.?” Iosif arătă cu degetul pe cel de la tejghea, pe Anghel. Mai zăbovind la masa lor, când Iosif plecă să ceară altă cafea în loc de cea turcească, jurnalistul nostru reveni: ,,Scuzați-mă. Am aflat cu bucurie că dv. sunteți A Mirea.  Aș vrea să...” ? ,,-A, nu, zice D.Anghel.   Dumnealui, Iosif, e A Mirea”-astfel că jurnalistul rămaser perplex.

          Avem o serie de scriitori evrei care au trăit în România și au folosit pseudonime pentru a evita feluritele forme de xenofobie: Maria Banuș (Maria Edel Banus), Felix Aderca (Zelicu Froim Adercu), Camil Baltazar (Leibu Goldenstein), Benjamin Fundoianu (Benjamin Wescler), Mihail Sebastian (Iosif Mendel Hechter), poetul A Toma (Solomon Leibu Moscovic).

          Iată și o listă de pseudonime pe care îl lăsăm pe cititorul nostru să le așeze în ce categorie dorește: A. Mirea (pentru Șt. O Iosif și D. Anghel), Ana Blandiana (Otilia-Doina Coman),  Ion Minulescu (Ion Minculescu), Jean Bart (Eugen T. Botez),

          Onomastica folosită de Ion Luca Caragiale este fabuloasă:

 -circa 45 de pseudonime identificate- Mizilic, A Museum, Palicar, Floreta epigramei, Rac, Spanachidi, Un mare anonim etc.

          Belșug de pseudonime aflăm și la Tudor Arghezi, circa 41, pseudonime care ar putea atesta  etape din viața lui: Coco Bisericosul, Ex-Ierodiaconul, I Sever, Strapontina, Un viitor exprelat, Ion până-n gât, ca și o mulțime de ,,Papagali”- roșu, galben, albastru,verde, vioriu.

         De notat că Editura Minerva a publicat în 1973 o lucrare masivă, de 810 pagini, cu titlul: ,,Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor români”, autorul fiind Mihai Straje (pseudonimul însuși al lui Mihai Stețcu), ce se poate constitui într-o agreabilă lectură.         

                                                Prof. Vasile Găurean