Puls românesc

Încă din anii 70 ştiam de revista de la Chişinău „Literatura şi arta”. O găseam la redacţia Editurii Dacia Cluj-Napoca.
Aveam o preţuire specială pentru ea, mai întâi pentru că mama mea avea un adevărat cult pentru Basarabia. Apreciam revista pentru calitatea textelor (beletristică, eseuri, comentarii) şi a graficii. Cei care o cunoşteau aveau , asemenea mie, o mirare admirativă pentru curajul ei de a promova limba şi literatura română, pentru nervul polemic, aceasta în condiţiile în care administraţia, conducerea republicii erau aservite Kremlinului. Probabil că cenzorii sovietici nu citeau textele până la capăt sau unii (aderenţi în taină pulsului românesc), vorba ceea, „se făceau că plouă”.
Acum, de mai bine de 20 de ani, cuvântul Basarabia nu mai este tabu, iar pledoaria pentru afirmarea limbii române în acest spaţiu e constantă, viguroasă. Iată, nu mai departe decât în recentul număr al publicaţiei, din octombrie, Academia de Ştiinţe publică un anunţ privind concursul internaţional pentru proiectarea Monumentului Limbii Române (care va urma să fie aşezat într-un scuar al Chişinăului).
Sunt incitante editorialele lui Nicolae Dabija, redactor-şef al acestui săptămânal. De câte ori ajunge la mine revista, după „o preumblare” pe titlurile ei, mă întorc la pagina întâi unde, în stânga, sub frontispiciu, e rubrica „La est de vest”, cu un articol semnat de Nicolae Dabija. Iată, cel mai recent editorial: „Habarovskâzarea”, pe seama societăţii „Air-Moldova”. Scriitorul practică un stil inconfundabil în revuistica basarabeană, textele sale mustind de atitudine sarcastică, de dexteritate a exprimării conotative, de intransigenţă faţă de realităţi socio-politice, economice, morale, culturale din această invenţie bolşevică numită Republica Moldova.
Spiritul lui atitudinar se regăseşte în celelalte pagini ale revistei, prin articolele colaboratorilor. Sunt relevante chiar şi titlurile. De pildă: „Ilie Bratu – un porc cu aripi de înger”, „Acum şi niciodată”, „De râsul găinilor” sau „Pentru nenorocire fericită – mulţumesc!”.
Redacţia este receptivă şi la colaborări din România. În recentul număr, Cornel Cotuţiu publică o cronică la cartea „Comorile neamului” a scriitoarei de la stânga Prutului, Valeria Florea-Dascăl.
Închei cu un catren din poezia „Prutul”, semnată în „Literatura şi arta” de Valeriu Cercel:
„Prutule, de-atâta vreme, cât eşti azi de tulburat,
De sudalme şi blesteme, oare cum de n-ai secat?
Cum de albia-ţi bătrână încă ţine-un brav popor
Să nu dea mână cu mână sub acelaşi tricolor ?!”