Radu Moldovan (PSD) : Am mari speranţe că moţiunea de cenzură va avea succes

Vin, 10/08/2010 - 16:03

View the full image

Radu Moldovan (arhiva)

Purtătorul de cuvânt al PSD, deputatul Radu Moldovan, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă că, sunt mari şanse ca moţiunea de cenzură să treacă, precizând că textul moţiunii va fi prezentat luni, urmând ca peste două săptămâni, să fie depusă în Parlament.

Radu Moldovan a precizat că se vor purta discuţii cu parlamentari din toate partidele, pentru a-i convinge să voteze moţiunea de cenzură. El speră ca printre cei care vor răspunde chemării PSD să fie şi cât mai mulţi deputaţi şi senatori UDMR.

,,Luni, la reuniunea celor trei partide din opoziţie, va fi prezentat textul moţiunii, va fi o abordare politică. Este moţiunea celor trei partide din opoziţie, PSD, PNL şi PC. Sper ca, peste două săptămâni, moţiunea de cenzura va fi depusă. Nemulţumirile în rândul PDL sunt din ce în ce mai mari. Au apărut nemulţumiri şi în rândul UDMR, am mari speranţe că moţiunea va avea succes, dar sunt presiuni foarte mari asupra celor care vor să voteze moţiunea”, a spus liderul judeţean PSD B-N Radu Moldovan.

Purtătorul de cuvânt al PSD a subliniat că înlăturarea Guvernului Boc este principalul pas care trebuie făcut în acest moment, iar dacă moţiunea de cenzură va trece, vor alcătui un guvern în cel mai scurt timp.

Moldovan a mai spus că premierul va fi convenit în urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii celor trei partide de opoziţie.

,,Va fi un guvern politic, format din cele trei partide şi nu vă ascund că în momentul de faţă se poarta discuţii şi cu UDMR şi minorităţile. Va fi un prim-ministru convenit de cele trei partide. Nu discutăm deocamdată de pielea ursului din pădure. Prim-ministrul va fi desemnat după ce va trece moţiunea”, a concluzionat deputatul PSD Radu Moldovan.

Comentarii

18/10/10 00:43

Vizitator

de ce nu am votat niciodata PSD: se facuse noiembrie, tarziu (1989) si Romania continua sa zaca amortita, inerta, paralizata de frica, de cenzura, de teroare, de mult prea indelungatii ani de razitonalizare a alimentelor, a caldurii, a gandurilor si dorintelor si a stiintei de a fi. toata Europa Rasariteana vuia, incepuse marele dezghet anti comunist, se faceau deja reforme, colportorii ciumei rosii erau chemati in fata Justitiei iar noi, rebegiti in paltoanele noastre ponosite, cu mainile inghetate in buzunarele celor cateva amarate de sute de lei, vanam in disperare cozile din Piata Amzei, de la Unirii, din celelalte Circuri ale Foamei: umilinta suprema a unui intreg popor tinut in frau cu ajutorul ratiilor, a turnatoriilor abjecte, de supravietuire, de sobolani, de “care pe care”. reusise un nemernic analfabet, o pocitanie cu gura si mintea strambe sa ne inghenuncheze pe toti, sa faca din noi o natiune de “nimeni” la puterea 20 si ceva de milioane de haftlings.

era noiembrie 1989. ascultam postul de radio Europa Libera, cu urechile lipite de un aparat de radio cu tranzistori dat in surdina, zgribuliti, intr-o bucatarie din Blocul de pe Str. Dr. Vasile Sion, colt cu Stirbei Voda. mirosea puternic a gaz metan, aragazul nu se oprea niciodata, nici de-ar fi fost sa se intrerupa gazele peste noapte si sa murim toti trei intoxicati, eu si prietenul meu si maica’sa. adormeam intermitent, trezita de haraitul cenzurii din eter, emaciata din cauza subnutritiei, bolnava grav de ulcer duodenal, intr-un hal de depresie emotionala de ma mir si in ziua de azi cum de nu am sarit din balconul de pe care se vedeau Ateneul Roman si coloanele oficiale de masini cu geamuri fumurii, cu ante mergatori sunandu-si sirenele cu un sunet lugubru, de sfarsit de lume. am fost de multe ori tentata sa o fac, sa termin dintr-o data, sa nu mai stiu, sa nu ma mai doara, sa nu-mi mai fie foame si frig si umilinta, sa nu mai stau cu spinarea incovoiata in fata ghiseelor in spatele carora trona, cu mutre impenetrabile, tot ce avea Romania mai abject, mai analfabet, mai necalificat si mai de rea credinta: functionarii administratiei ceausiste (multi dintre ei supravietuitori in Sistem, “grevistii” Romaniei de astazi, Romania la ora scadentei.)

inca nu amutisera latraturile simulatoarelor de arma automata de pe Calea Mosilor, de pe Strazile Plantelor, Mantuleasa, Polona, Mihai Eminescu, Caderea Bastiliei, Calea Dorobanti, de pe Bulevardele Republicii, Dimitrov, Magheru, Nicolae Balcescu, Ana Ipatescu…

inca nu fusese spalat sangele celor asasinati la Universitate, in noaptea de 21 – 22 decembrie…

inca nu fusese stins incendiul din cladirea Bibliotecii Centrale…

inca se mai trageau rafale de mitraliera inspre Palatul Regal…

si in toata nebunia, in tot “haosul” ala organizat… in dimineata de 22 decembrie au aparut, la intersectia Bulevardelor Republicii si Dimitrov, venind dinspre platformele industriale bucurestene, coloane interminabile de “oameni ai muncii”, incolonate disciplinat, cu pancarte si bannere anti comuniste, cu fluiere, sirene si talangi si nu ma pot impiedica sa ma intreb si acum, dupa 20 de ani, la 10.000 de Km distanta de tara, cine avusese timp, interes si si argumente suficient de convingatoare incat sa scoata in strada, printre “rafale de mitraliera” si “salve de tun”, zeci de mii de oameni neinarmati, victime sigure ale “puterilor imperialite” care, nu-i asa, vanau din umbra biata noastra tarisoara.

a urmat capturarea bestiei si a oligofrenei, simulacrul de proces care ne-a acoperit pe toti de ocara si ne-a asigurat in eternitate renumele de “asasini”, de “salbatici”, de “nerecunoscatori” care, la indemnul si cu ajutorul “jidanilor americani” si al “iredentei bozgoresti”, i-au omorat pe Tata si pe mama Natiunii, aia care “ne dadusera la bloc” si ne construisera, ei cu manusitele lor, hidro si termo centrale, magistrale albastre, fabrici si uzine, scoli si spitale si gradinite pe de-a moaca si cate si mai cate.

a fost injghebat la repezeala, in lunile ramase pana la data la care fusesera programate primele “alegeri libere”, un simulacru de opozitie politica, controlata si aia, santajata, divizata, manipulata…

si s-a facut 13 iunie, 1990! miile de “oameni ai muncii” din iarna au fost metamorfozate in “dusmani ai tinerei democratii” – fie cumparate cu “ajutorul” ajutoarelor umanitare (primite din occidentul care, nici in visele cele mai negre n-ar fi banuit ce facuse ceausismul din noi), transformate fara pic de jena in pomeni electorale pentru un popor de dezbracati, de flamanzi, de inghetati care se incalzisera decenii la flacara aragazului si la samota resoului electric improvizat.

… fie amenintate, santajate cu dosare de turnatori la Secu, de homosexali, de hoti de buzunare, de prostitutie si “furt din avutul obstesc”. Decretul 153 din 24 martie 1970 a continuat sa lucreze insidios, subversiv, dincolo de abrogare, dincolo de notiunea de libertate, dincolo de curaj si demnitate si de conditia de om.

doar asa pot fi explicate mineriadele inginerite de mintea diabolica a celui care (indobitocit el insusi de propaganda stalinista, cu un hard drive care ii tine loc de creier si pe care au fost imprimate “Tezele din Aprilie”, cu o inima straina de tot ceea ce este romanesc si cu un limbaj de lemn la auzul caruia pana si oligofrenul de trista amintire ar pali de invidie) a reusit sa resapeze, in doar cateva luni de zile (perioada cuprinsa intre 22 decembrie ’89. 14 iunie ’90) toate gorilele securiste, toti analfabetii criminali, toti incapabilii si ultra nationalistii Securitatii, toate cozile de topor din BOR.

am plecat din Romania de scarba comunistilor care nu plecasera nicaieri, a celor incapabili de orice reforma, a celor care erau inca si care continua sa fie acolo, sa programeze rasturnari de guvern si greve “spontane”, cu “adresa”. am plecat si de frica de a fi identificata ca participanta direct, activ si constient, nemanipulata si neplatita de nimeni la Mitingul Maraton din Piata Universitatii. am plecat dupa ce am fost batuta cu bestialitate, calcata efectiv in picioare de bocanci mineresti, adusi in mod intentionat la Bucuresti tocmai in scopul acesta: de a ma reduce la tacere pe mine – votanta de peste ani a lui Traian Basescu. pe mine, “omul muncii” care, cu doar cateva luni de zile mai devreme, in iarna…

am plecat cu oasele zdrobite, cu pielea sfasiata, tarata ca o vita spre abator pe caldaramul dintre Policlinica cu plata nr. 10 si hotelul Intercontinental, apoi pana in curtea interioara a Ministerului de Interne. am plecat cu amintirea cadavrelor care zaceau pe mijlocul strazii, langa Sala Dalles, in noaptea de 22 decembrie 1989. am plecat cu amintirea mormanului de cadavre din curtea M.I. – ului, din ziua de 14 iunie 1990. am plecat cu un grup de trei prieteni la fel de scarbiti, la fel de ingroziti de ceea ce se intampla Romaniei in care tocmai incepuse dictatura “tinerei democratii”. am plecat cu doar un schimb de haine, inghesuit intrun rucsac, cu $25 in buzunar, cu o provizie mizera de alimente si cu o biblie, format mic, de buzunar, pe care o primisem cadou.

am plecat pentru ca am vrut sa fiu libera, pentru ca nu am avut si nici nu voi avea vreodata nevoie de pomana nimanui, pentru ca ma saturasem sa mi se tot dea, sa fiu conditionata cu ajutorul unui blid de hrana mizera sau amenintata cu puscaria.

ion iliescu n-a plecat nicaieri, a ramas tot acolo, in Romania din care eu am fost gonita ca un caine de pripas; a prezidat jafuri inimaginabile de o minte sanatoasa, a orchestrat lovituri de Stat si rasturnari de guverne si… acestea sunt (pe scurt) motivele pentru care NU am votat si nici NU voi vota vreodata PSD!

…pentru ca PSD nu este un partid, ci un organism anti national, o adunatura de banditi la drumul mare, de analfabeti cu staif si cu diplome.

timpul mi-a dat dreptate iar alegerea pe care am facut-o a fost valida, pertinenta: Romania are, pentru prima data in decenii, un Presedinte care a condamnat (explicit si neechivoc) ororile comunismului dar si un Prim Ministru Reformator, capabil sa-si asume schimbarile pe care Romania le-a promis si pe care le datoreaza Comunitatii

11/10/10 11:32

Vizitator

regal Nahlin–
Posted October 10, 2010 by lucaman
Categories: 1

Recunosc ca in aparenta,stirea urmatoare nu contine nimic spectaculos.Insa de aici am inceput mica mea investigatie de blogger amator…

Iahtul regal Nahlin, la bordul căruia fostul monarh britanic Edward al VIII-lea organiza petreceri scandaloase în anii ’30, a fost recondiţionat şi a revenit în Marea Britanie, după ce a petrecut 62 de ani în România, informează dailymail.co.uk.

Cum vi se pare ? Un fapt divers …nu-i asa? Si totusi…dorind sa aflu mai multe despre istoria acestui iaht ,am dat peste o poveste trista si urata, inceputa imediat dupa revolutie.Iata despre ce este vorba…

Nava, concepută de Sir James Dyson pentru Lady Annie Henrietta Yule şi lansată în 1930, a fost restaurată pe continent şi a revenit în cea mai bună formă în Marea Britanie, după 70 de ani.

La lansarea sa, Nahlin reprezenta “ultimul răcnet” în materie de lux şi era deţinut de cea mai bogată femeie din Marea Britanie la vremea aceea. Avea şase camere cu băi, un salon pentru doamne, o sală de sport şi o bibliotecă.

Acest iaht a fost “picătura care a umplut paharul” în timpul crizei dinastice cauzate de aventura regelui Edward al VIII-lea cu americanca Wallis Simpson , care era căsătorită. Cei doi au făcut pe acest iaht o croazieră în Europa de Est, în vara anului 1936, spre oroarea guvernului britanic. În timpul călătoriei, ei au petrecut cu liderii mai multor ţări care sprijineau la vremea aceea nazismul şi, în general, s-au dat în spectacol. După câteva luni, Edward, proclamat rege în ianuarie 1936, a abdicat. În 1937, nava a fost cumpărată de regele Carol al II-lea al României, pentru suma de 120.000 de lire sterline, şi a fost botezată Luceafărul. Ancorată la Galaţi, nava găzduieşte, pe 18 octombrie 1938, o întâlnire între regele Carol al II-lea, ministrul de Externe al Poloniei, colonelul Josef Beck, şi omologul său român, Nicolae Petrescu Comnen, discuţiile încadrându-se în criza politică postmuncheneză.

După abdicarea lui Carol, în 1940, vasul a fost preluat de Ministerul Culturii, devenind charter, muzeu plutitor şi, în cele din urmă, restaurant plutitor pe Dunăre, după ce a fost naţionalizat, în 1948, i-au fost îndepărtate blazoanele regale şi a fost rebotezat Răsăritul şi apoi Libertatea. Iahtul a fost folosit astfel ca restaurant şi hotel, devenind o efigie a Galaţiului.

Iahtul, ajuns într-o stare avansată de degradare, a fost vândut de Societatea Comercială “Regal” S.A. Galaţi firmei britanice Edmiston Comp., intrând astfel în litigiu cu Ministerul Culturii, întrucât vasul făcea parte din patrimoniul naţional. Ministerul Culturii a formulat o plângere, la data de 28 decembrie 1998, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, împotriva Societăţii Comerciale “Regal”, având ca obiect modul de organizare a licitaţiei, însă Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor care au organizat licitaţia.

Firma britanică a primit un aviz, de la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii, pentru exportul temporar al iahtului, necesar restaurării, la şantierul naval Even Port Royal din Marea Britanie, unde a fost construit acesta şi unde se aflau planurile originale, plătind o asigurare de 265.000 de dolari. Vasul a părăsit România pe 25 septembrie 1999 şi nu s-a mai întors în ţară.

Din acest moment am hotarat sa caut mai multe date despre afacerea Libertatea- Nahlin ,fiind convins ca si aici ca si in multe alte cazuri, avem de a face cu o urata hotie.Iata ce am descoperit…

Ce n-au reusit sa faca rusii, adica sa ne fure vasul regal, au reusit un pic mai tarziu urmasii bolsevicilor, “baietii destepti” din PSD Galati, care in 1999 au praduit vasul pentru suma de 265.000 $. Hai sa vedem cine sunt actorii. TAPL (Trustul de Alimentatie Publica Locala) Galati, detinatorul iahtului regal “Libertatea”, devenit intre timp ICS Alimentatie Publica Galati s-a transformet in 1990 in S.C.REGAL S.A. (restaurante Galati). La data infiintarii societatea avea monopolul asupra activitatii de alimentatie publica din Galati, in prezent detinand doar 29% din cota de piata conform Raportului de gestiune pe 2009, procent “umflat”, caci in prezent societatea administreaza direct doar 5 restaurante, restul de peste 20 fiind inchiriate. Printre restaurantele capatate de la ICS Alimentatie publica se numara si restaurantul “Libertatea”, care a intrat astfel in activele societatii. Daca in perioada comunista se mai dadea o vopsea peste pitura navei si se mai repara cate o tabla, dupa “revolutia furata” din 1990 nu s-a mai facut nimic, in dorinta de a transforma vasul intr-o epava pentru a putea fi praduit mai usor. In 1990 in societate isi face aparitia Elena Trandafir, o protejata a senatorului PSD Ilie Platica Vidovici, care fusese coleg cu sotul doamnei, Avram Trandafir, de asemeni ofiter de cariera. Domnul Trandafir a fost ales pe listele PSD Galati de mai multe ori consilier local si judetean. Sub protectia senatorului PSD Platica, Elena Trandafir devine Director comercial in 1995 si apoi Director general in 1997 la Regal S.A.. In aceiasi perioada sotia senatorului Platica a fost reprezentant AGA la societatea Regal S.A. In 1998 vasul “Libertatea” este inclus de Ministerul Culturii condus de actorul Ion Caramitru pe Lista monumentelor nationale la categoria “tezaur”, fapt contestat imediat in justitie de S.C.Regal S.A. care dorea sa vanda vasul la licitatie. Curtea de apel Galati a respins actiunea societatii comerciale galatene, fapt ce nu o impiedica pe administratoarea Regal S.A. sa solicite SIF Moldova si FPS, actionarul principal la REGAL S.A. scoaterea la vanzare a navei, lucru intamplat in 1998. Suma tranzactionata a fost de 265000$, iar la cateva zile cumparatorul, firma engleza Edminston Comp. a asigurat-o in vederea transportului la 1000000$ la compania Lloyds. Considerand vanzarea nelegala Ministrul Culturii a sesizat parchetul cu privire la acest fapt si impotriva doamnei Trandafir si a celor de la SIF si FPS a inceput urmarirea penala. Tribunalul Galati scoate insa de sub urmarire penala acuzatii, considerandu-se ca faptei ii lipsesc “elementele de vinovatie”. Nava a fost remorcata in ianuarie pana la Constanta, unde a fost arestata pana la solutionarea cazului, dar in 25 septembrie 1999 parasea apele teritoriale ale Romaniei, dupa 60 de ani de pavilion romanesc.
Sub presiunea nemultumirilor galatenilor, la mai bine de trei saptamani de la plecarea vasului, care probabil ajunsese deja in Germania, deputatul PSD de Galati, Ion Florentin Sandu a facut o interpelare in Parlamentul Romaniei pe acesta tema, atacand direct Ministerul Culturii care daduse aprobarea de iesire din tara.
Daca nu ati avut curiozitatea sa cititi interpelarea domnului Sandu Florentin si raspunsul domnului Kelemen Hunor,care era atunci secretar de stat la ministerul Culturii ,va relatez eu ce declara domnia sa acum 10 ani:

KELEMEN HUNOR: “EDMINSTON Comp.”, în calitate de proprietar, a solicitat Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor eliberarea avizului de export temporar, e vorba de export temporar necesar în vederea restaurării iahtului, la Şantierul Naval Even Port Royal din Marea Britanie. Acest şantier naval este cel care a construit iahtul în 1930 şi este singurul deţinător al planurilor originale. Avizul pentru export temporar a fost eliberat în baza documentaţiei înaintate Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor de către “EDMINSTON Comp.” şi în conformitate cu legislaţia în vigoare privind protecţia patrimoniului cultural naţional mobil. Acest aviz este valabil până în 25 august 2000. Până la data aceasta, iahtul trebuie să se întoarcă în România, restaurat, renovat, aşa cum prevede contractul încheiat cu această firmă. Restaurarea se face la şantierul naval din Marea Britanie, fiindcă acolo a fost construită nava. Planurile sunt la firma constructoare şi fără aceste planuri nu se poate face o renovare în condiţii optime. Asigurarea prin care a fost asigurată scoaterea temporară a iahtului a fost plătită la ASIROM şi suma este de 265 de mii de dolari, sumă plătită de această firmă. Firma românească este filiala firmei din Anglia. Asta este situaţia la ora actuală a iahtului. Nu a fost vorba de scoaterea definitivă din ţară. A fost vorba şi este vorba numai despre un export temporar pentru restaurarea, renovarea iahtului.

Surprinzator, nu? Am vrut sa aflu mai multe date despre domnul Trandafir…sotul celebrei doamne care ne-a lasat fara iaht.Am dat peste declaratia sa de avere si peste declaratia de interese…din 10.06.2009
Asa am aflat ca individul era –Presedinte ATOP-Galati, vicepresedinte Crucea Rosie Galati si membru in C.A. S.C.ECOSAL Galati .In plus,domnul Trandafir este secretar executiv,membru in biroul permanent judetean al organizatiei PSD Galati si are o pensie militara care anul trecut i-a adus suma de 26.400 lei.

Pentru felul in care sotia lui ne-a lasat fara iahtul regal ,este recompensata cu un venit anual de 74.956 lei in calitate de director general al S.C.REGAL S.A Galati.Si asta nu e totul….doamna este si ea membru in C.A. ATLAS Galati si membru in C.A.ISTRU Braila de unde a mai incasat anul trecut suma de 32.414 lei respectiv 8.616 lei.

Iata o familie fericita care traieste pe spatele statului .Mai vreti date?

Priviti ce facea stimabilul pensionar militar in martie 2008…n urmă cu câteva zile, trei consilieri gălăţeni s-au întors din Statele Unite ale Americii, acolo unde, în Orlando – Florida, au participat timp de zece zile la un târg de materiale de construcţii şi water management.
„Norocoşii“ au reprezentat cu mândrie aproape toată plaja politică locală: liberalul Emil Ţuicu, pesedistul Avram Trandafir şi conservatorul Nistor Lupu.Au revenit din vizita de documentare cu două lucruri în plus: experienţa necesară, după cum singuri spun, să transforme Galaţiul într-un Miami al României şi câteva poze care imortalizează „pericolele” la care au fost expuşi în această vizită de documentare. Plaja la Miami şi pozele cu crocodili în braţe au lăsat, însă, bugetul local fără aproape 20.000 de euro.Domnul consilier Avram Trandafir, de la PSD, a fost suficient de amabil să ne explice concluziile pe care le-a tras personal din experienţa americană. „Eu nu mă pricep la construcţii, dar toate materialele pe care le-am adus, le-am dat unor firme de construcţii“, spune oficialul. Consilierul PSD şi-a făcut o părere şi despre a doua componentă a vizitei, cea de aprofundare a sistemului de „water management“ american: „Am aflat că se referă la modul în care şi-au organizat zonele cu mlaştini“.

Una peste alta, domnul Trandafir îşi doreşte ca deplasarea la Miami să-l ajute şi-n plan politic: „Sper să mai obţin un mandat de consilier şi să dovedesc că experienţa de acolo m-a ajutat.“

Mandat pe care din pacate l-a obtinut….

Dar sa ne intoarcem la iahtul regal ‘Libertatea’ ,vanzarea sa este un mare semn de intrebare, pretul ramine de asemenea un mare semn de intrebare.
16 decembrie 1998 la sediul societatii Regal SA s-a organizat o licitatie pentru vinderea vasului. Cistigatoarea licitatiei a fost firma Emindston din Anglia, pretul tranzactiei fiind 265.000 de dolari (330.000 de dolari inclusiv TVA). In contractul de vinzare nr. 4206/30.12.1998, la articolul
1 se specifica faptul ca “activul mobil
este vindut cumparatorului in locul si starea in care se afla”.
Polita de asigurare a navei a fost de 500000$, la starea pe care a avut-o in momentul preluarii, ceea ce inseamna ca 250000 dolari au fost spaga data grupului sau persoanei care a orchestrat aceasta poveste.Primul semn că nava fusese subevaluată la vânzare: la câteva zile după tranzacţie, firma cumpărătoare – Edminston (Anglia) – a asigurat-o la prestigioasa companie Lloyds contra a un milion de dolari.
La suprafata apar numele lui Mugurel Trandaf membru PDSR si director al sucursalei FPP II Moldova si Elena Trandafir director al SC REGAL SA Galati, firma care se pricopsise cu un yacht in inventar .

Am toate motivele sa cred ca vanzarea s-a facut de catre directorul de atunci al FPP2 Moldova (actuala SIF), Mugurel Trandaf, la comanda politica.De aceea cred ca DNA-ul are datoria sa faca lumina in acest caz.

09/10/10 10:55

pai da ,dupa ce au dus economia la dezastru acum nu stiu sa faca nici opozitie