Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj

Radu Ţuculescu: Radu mamii

Luna martie este luna în care sărbătorim Ziua Femeii, gândul ducându-ne automat la mama. Dincolo de acest cuvânt descoperim fiinţa ce ne-a dat viaţă, ne-a apărat de-a lungul vieţii şi a fost lângă noi necondiţionat. Care este cea mai frumoasă amintire cu mama dumneavoastră? Ce trăsături aţi moştenit de la ea? Care este vorba mamii la care vă reîntoarceţi mereu? Ce a spus când a descoperit că sunteţi scriitor? Se regăseşte mama în scrierile dumneavoastră?

( Menuţ Maximinian)

 

Mama mea (pe numele de fată Maria Manta) era o femeie simplă, cu un extraordinar dar al povestitului și cu un deosebit simț al umorului. S-a născut la Gura Râului, într-o casă aflată lîngă casa uneia ...dintre amantele constante ale lui Blaga. Mama a fost o femeie frumoasă, emana constant energie pozitivă în jurul ei, cu toate necazurile prin care trecuse, și ținea întreaga gospodărie în mînă, tata fiind ocupat cu munca de medic într-un orășel de provincie, de dimineața pînă după masa tîrziu. A fost, prin mai multe concursuri de împrejurări fericite (întîmplate alături de tata), prietenă cu Agîrbiceanu, Gaga Galaction, pe Iuliu Hațieganu, George Sbîrcea, preotul Cioran (tatăl lui Emil...) și prietenă cu Aurel Cioran, fratele mai mare. Despre Emil îmi povestea că făcea numai „năzdrăvănii” cnd era tânăr, se miră cum de a ajuns așa celebru. De la ea am moștenit, desigur, darul povestirii! Și umorul, fără de care nu am fi rezistat în anumite perioade.... despre care nu are rost să discutăm acum. Mama apare în primul meu roman - Vînzătorul de aripi - dar și în mai recentul roman -Stalin, cu sapa-nainte!-. Eu am plecat, însă, de acasă în clasa a IX-a, la Cluj și....acolo am rămas pînă-n ziua de azi. Desigur, uneori, reveneam la Reghin în vacanțe ori concedii. Acesta este unul dintre marile mele regrete: că nu mi-am petrecut mai mult timp alături de părinți. A, da, și îmi amintesc cum îmi cînta, adesea, Radu mamii, Radule...cîntecul cu haiducul Radu...Iar eu, cînd ajungea la faza cu pierdutul banilor în crîșmă....începeam să plîng, să dau din picioare și să zic că eu nu-mi voi pierde, veci, banii la crîșmă!

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5