Renașterea unei cetăți a educației: povestea Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” din Năsăud

După Sfintele Sărbători Pascale din 2026, elevii gimnaziului năsăudean au pășit cu emoție într-o școală nouă, întinerită, dar clădită pe temelii solide de tradiție și excelență educațională. Este o instituție care poartă în zidurile sale istoria unei deveniri remarcabile: de la Școala Normală ridicată sub îndrumarea renumitului director Sandu Manoliu, la liceu pedagogic condus cu dăruire de Ioan Șerban, Ieremie Burcezan și Grigore Marțian, apoi liceu teoretic sub conducerea lui Ilieș Ludovic.

Actuala Școală Gimnazială a luat ființă la inițiativa profesorului doctor Gheorghe Pleș, director al Liceului Grăniceresc, fiind organizată și consolidată de o echipă devotată: directoarea Iuliana Login, alături de directorii adjuncți Ioan Mititean și Ioan Nistor. La propunerea inspectorului școlar de atunci, profesorul doctor Viorel Secheli, instituția a primit numele Școala Generală „Mihai Eminescu”, un nume emblematic, pe măsura valorilor pe care le promovează.

În volumul „O școală după un sfert de veac”, semnat de devotații slujitori ai școlii Ioan și Lucreția Mititean și publicat în anul 2009 la Editura Napoca Star, se regăsește o impresionantă mărturie despre viața și spiritul acestei instituții. Lucrarea, întinsă pe 550 de pagini și susținută din resurse proprii, reflectă nu doar dăruirea autorilor, ci și profunzimea legăturilor sufletești dintre dascăli și elevi, conturând un autentic spirit camaraderesc. Cartea face parte din ciclul „În vârful peniței” (nr. V) și reprezintă o invitație sinceră de a cunoaște și a prețui breasla dăscălească. Fostul primar Dumitru Mureșan descria această lucrare drept „un monument de granit”, ridicat cu migală de cei doi autori, pe ale cărui „pagini sunt încrustate fapte școlărești izvorâte din realitățile de zi cu zi, din ființa noastră lăuntrică și națională”. Cartea surprinde și momentul de cotitură în evoluția instituției, când, prin unirea a două gimnazii și a colectivelor didactice provenite din Liceul pedagogic (aflat în reorganizare) și Liceul grăniceresc, a luat naștere o școală nouă, puternică, reunind aproximativ 1800 de elevi și 80 de cadre didactice. Pentru cei interesați de istoria învățământului năsăudean, informații valoroase pot fi regăsite și în lucrările profesorului Gheorghe Pleș, reunite sub titlul „Școlile Năsăudului”.

Din paginile de istorie ale școlilor năsăudene reiese limpede că dorința comunității de a avea o instituție puternică de formare a dascălilor nu a rămas fără ecou. Sprijiniți cu căldură de Solomon Haliță, un experimentat om de școală și colaborator apropiat al lui Spiru Haret, năsăudenii au fost ascultați în toamna anului 1923, când statul român a reînființat aici Preparandia, sub numele de Școala Normală de Învățători. Primul director a fost Toma C. Bulat, originar din Râmnicu Vâlcea, care ulterior a plecat ca profesor universitar la Chișinău. Locul său a fost preluat de profesorul de pedagogie Sandu Manoliu, născut pe pământ moldovenesc și format în școlile din Iași. Animat de dorința de a-i cunoaște și sprijini pe românii de peste Carpați, acesta a venit la Năsăud cu misiunea de a răspândi cultura în satele românești și de a forma adevărați „luminători” ai poporului. Sub conducerea acestui ilustru dascăl și cu sprijinul financiar al comunității grănicerești, a fost ridicată din temelie clădirea școlii, cea pe care o admirăm și astăzi. Într-un efort remarcabil, construcția s-a realizat într-un timp record – între anii 1928-1929, fiind dată în folosință în 1930. Impunătoare și elegantă, asemenea unei veritabile universități, școala a devenit un simbol al ambiției și al credinței în educație.

În semn de recunoștință pentru rolul său esențial, chipul lui Sandu Manoliu a fost cândva imortalizat într-un bust amplasat în incinta școlii. Din păcate, acesta s-a pierdut în timp, rămânând doar fragmente. Refacerea și reamplasarea lui într-un loc vizibil ar fi un gest firesc de respect față de cel care a pus în mișcare acest întreg mecanism educațional, dându-i unitate și forță. Ridicarea acestei adevărate cetăți culturale s-a realizat sub coordonarea inginerului constructor Negruțiu, fiul directorului Școlii Normale din Blaj, fapt ce întărește legătura spirituală dintre două importante centre ale românismului: Năsăudul și Blajul.

De-a lungul anilor, la cârma școlii s-au aflat directori de înaltă ținută profesională: Iuliana Login, Ovidiu Toma, Traian Pavelea, Ștefan Buia, Monica Sas, Maria Negrea, Bogdan Spiridonică, Mărioara Secheli și Maria Greabu - personalități didactice care au marcat, fiecare în felul său, evoluția instituției. Prin viziune, responsabilitate și dăruire, aceștia au știut să răspundă provocărilor fiecărei etape istorice, adaptând strategiile educaționale la cerințele timpului. Sub conducerea lor, școala și-a păstrat prestigiul, dar și-a consolidat și identitatea, devenind un spațiu deschis inovației, experimentului pedagogic și formării continue. Astfel, actul educațional a fost permanent îmbogățit, în acord cu idealul unei educații moderne, orientate spre viitor.

Pentru consolidarea disciplinei și formarea unui spirit armonios în rândul elevilor, un rol esențial l-a avut educația fizică, care, sub conducerea directoarei Iuliana Login, a devenit o componentă vie și bine organizată a vieții școlare. Pauza mare a fost transformată într-un moment educativ autentic, desfășurat în mod organizat în curtea școlii. Toți elevii, însoțiți de învățători și diriginți, participau la aceste activități coordonate de profesorii de educație fizică: Cosma, Figan și Rebreanu, care, prin indicații transmise prin stație, reușeau să creeze un cadru dinamic, bazat pe mișcare, disciplină și armonie. Imaginea oferită era una deosebită: un adevărat spectacol al ordinii și al frumuseții, care impresiona orice privitor. Din această activitate constantă s-a născut un ansamblu de gimnastică format din peste 200 de elevi, care a adus școlii un renume meritat. Prin îmbinarea mișcării cu muzica și dansul, acești copii au reușit să exprime pe lângă rigoare și coordonare, și un autentic simț estetic, transformând exercițiul fizic într-o formă de artă.

Pășirea sfioasă a copiilor în noua școală modernizată s-a transformat într-o veritabilă sărbătoare a educației, un moment încărcat de emoție, care îmbină frumusețea tradițiilor locale cu speranțele și aspirațiile prezentului. A fost mai mult decât o simplă revenire în bănci: a fost o deschidere spre un univers al cunoașterii, în care copiii pot trăi deplin într-un mediu al civilizației moderne, fără a-și pierde rădăcinile. Această „lume de basm”, în care elevii pășesc astăzi, este rodul implicării și pasiunii administrației locale, care a înțeles că investiția în educație înseamnă investiție în viitorul comunității. Prin eforturi susținute, s-a reușit crearea unui spațiu demn de idealurile și nevoile generațiilor de azi.

Momentul sfințirii școlii, însoțit de stropirea cu agheasmă a elevilor, dascălilor și părinților de către Preasfințitul Andrei Andreicuț, înconjurat de preoții locali, a adus o profundă încărcătură spirituală acestui eveniment. A fost un gest de recunoștință față de Dumnezeu pentru inspirația, frumusețea și binecuvântarea revărsate asupra acestei lucrări, dar și o consacrare simbolică a unui nou început, dedicat tinerelor vlăstare ale societății noastre.

Ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian, a evidențiat, în discursul său, implicarea exemplară a autorităților locale și județene din Năsăud, subliniind că grija față de copii, expresie a inocenței și a speranței, reprezintă cea mai sigură investiție în viitorul unei comunități.

Alături de acesta, au fost prezenți reprezentanți de marcă ai județului: primarul Năsăudului Dorin Vlașin, președintele Emil Radu Moldovan, prefectul Teofil Cioarbă, subprefectul Stelian Dolha, deputatul Robert Sighiartău, senatorul Cristian Nicula, inspectorul școlar general Vasile Șteopoaie și Marcel Boloș, director general al ADR Nord-Vest.

Prin cuvintele și prezența lor, aceștia au conturat imaginea unui Năsăud viu, ancorat în valori și orientat spre viitor, exprimând o apreciere sinceră pentru școala năsăudeană. În același timp, au recunoscut meritul copiilor, care, prin bucuria și energia lor, au dat sens întregului eveniment, transformându-l într-o veritabilă celebrare a educației și într-o autentică „lume de poveste”.

Ioan Mititean