Rolul Bisericii Ortodoxe Române în viaţa poporului român

Începuturile vieţii creştine pe pământul românesc stau sub semnul activităţii Sfântului Apostol Andrei cel dintâi chemat de Mântuitorul la slujba de pescar de oameni, care a predicat în Sciţia Mică, adică Dobrogea. În celelalte părţi credinţa creştină a pătruns prin predica unor episcopi, horepiscopi şi preoţi, sosiţi din Imperiul Roman. Simbioza dacilor cu romanii a însemnat formarea unui nou popor, poporul român, unitate făcându-se concomitent cu naşterea duhovnicească a poporului nostru spre viaţa în Hristos Cel Înviat, de aceea poporul român s-a născut creştin. La români învăţătura creştină n-a fost impusă de nici o autoritate politică sau de stat, aşa cum s-a întâmplat cu toate popoarele din jurul nostru, această învăţătură a fost rodul minunat al unei îndelungate lucrări misionare, creştinarea făcându-se din convingere, de bunăvoie şi nu din raţiuni de stat sau altceva.
Biserica Ortodoxă a fost dintotdeauna una cu neamul românesc, identificându-se cu toate aspiraţiile acestui neam, a sprijinit şi binecuvântat, prin cuvânt şi faptă, luptele, jertfele, strădaniile poporului nostru pentru apărarea pământului strămoşesc, pentru independenţă şi unitate statală, mulţi dintre ierarhii, preoţii şi călugării ei jertfindu-se pentru credinţă, neam şi ţară. Străluciţii noştri voievozi, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, Constantin Brâncoveanu şi toţi ceilalţi, s-au identificat până la sacrificiul suprem cu credinţa ortodoxă strămoşească, luptând, biruind şi murind pentru ea.
Secole de-a rândul Biserica Ortodoxă strămoşească a desfăşurat o uriaţă activitat culturală în ţările româneşti, în incinta mânăstirilor şi bisericilor s-au născut primele şcoli româneşti, în altele s-au copiat valoroase manuscrise şi s-au tipărit cărţi de slujbă, de învăţătură creştină, amintim câţiva dintre truditorii ierarhi şi cărturari, mitropoliţii Varlaam, Dosoftei şi Veniamin Costachi ai Moldovei, Antim Ivireanul şi Grigorie Dascălul ai Ţării Româneşti, Simion Ştefan şi Andrei Şaguna ai Transilvaniei, toţi aceştia au şi contribuit la formarea şi afirmarea conştiinţei de unitate naţională şi bisericească a românilor de pretutindeni.
În cadrul Bisericii Ortodoxe a înflorit şi s-a dezvoltat o artă românească de mare valoare, arhitectură, sculptură, pictură, broderie, miniatură. Ctitoriile domneşti de la Cozia, Tismana, Dealu, Râmeţ, Curtea de Argeş, Alba Iulia, Făgăraş, Putna, Neamţ, Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Trei Ierarhi, sunt mărturii superbe ale geniului artistic românesc şi ale jertfelniciei voievozilor, ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor noştri.