Succesiunea apostolică

Se numeşte succesiune apostolică transmiterea aceluiaşi har de la episcopi la episcopi, începând de la Apostoli, odată cu transmiterea puterii şi obligaţiei de a păzi aceeaşi învăţătură şi aceleaşi norme ale Tainelor şi ale păstoririi. De harul acesta se împărtăşesc, de la episcopul fiecărei eparhii, pe măsura slujirii lor mai restrânse, toţi preoţii din eparhia respectivă, primind odată cu harul, puterea şi datoria de a predica aceeaşi învăţătură şi de a păzi aceeaşi rânduială în săvârşirea Tainelor. Fără harul succesiunii apostolice al ierarhiei şi fără învăţătura apostolică transmisă odată cu el, creştinii nu s-ar împărtăşi de Hristos în Euharistie şi n-ar fi creştini botezaţi. Hristos şi Duhul Său cel Sfânt sunt factorul interior al acestei succesiuni, iar Biserica, păstorită de episcopi, este factorul vizibil. Păstrarea integrală a învăţăturii apostolice, nu doar în forma ei fixată în Noul Testament, ci şi în forma ei explicită, numită Sfânta Tradiţie, se asigură prin succesiunea apostolică a episcopatului. Păstrarea şi propovăduirea învăţăturii integrale a lui Hristos ţine de slujirea treptelor Hirotoniei, de aceea Biserica Ortodoxă nu recunoaşte ca valide hirotoniile altor biserici care au alterat această învăţătură. O succesiune a harului nu poate avea loc nici de la episcopii plecaţi de la această învăţătură, la cei pe care îi hirotonisesc ei. Cei care au Hirotonia, transmit altor credincioşi ai bisericii harul Tainelor, nu prin meritul lor personal, ci prin calitatea lor de reprezentanţi ai bisericii şi mărturisitori ai credinţei ei. Taina Hirotoniei nu se repetă, iar revenirea preoţilor şi episcopilor caterisiţi şi căzuţi în erezii, la capacitatea săvârşirii valide a Tainelor, odată cu ridicarea caterisirii lor şi a reintrării în componenţa bisericii, este una din explicaţiile bisericii despre faptul că Taina Hirotoniei nu se repetă. Membrii ierarhiei sunt bărbaţii care sunt chemaţi să fie organele văzute ale lui Hristos, unicul săvârşitor nevăzut al Tainei. Se poate ajunge la o treaptă superioară în ierarhie, trecând prin cele inferioare, începând cu cea mai de jos, a diaconatului. Arhiereul - treapta cea mai de sus a ierarhiei - ca organ al lui Hristos, are cea mai mare şi cutremurătoare răspundere pentru mântuirea sufletelor.