În ţara rece

,,E vântul din ţara rece.
Acolo încă nu a pătruns
Civilizaţia distrugătoare.”
(Menuţ Maximinian)

Partea originală şi de ,,rezistenţă” a poeziilor lui Menuţ Maximinian, din volumul ,,Noduri în haos” (Editura ,,Eurobit”, Timişoara, 2012), descrie secvenţe ale unui topos rural, necontaminat, în sens distructiv, de binefacerile civilizaţiei. Poetul se retrage în ,,ţara rece”, reuşită metaforă pentru un spaţiu purtător şi păstrător al unor valori mitice, etice şi estetice.
Aici trebuie căutată poezia lui Menuţ Maximinian, probabil, ea fiind influenţată şi datorită preocupărilor sale etnografice şi folclorice. Lirica lui se impune prin simplitate, prin sinceritatea gesturilor: ,,Îşi bea porţia de ţuică, apoi vorbeşte cu oile lui/Şi laptele vine în găleată”. (,,Ţuică şi lapte”).
Ceea ce se întâmplă în lumea satului capătă o simbolistică aparte. Jocul, hora obişnuită, devine o circumscriere în ,,nemurire”: ,,Se învârt în cercul nemuririi” (,,În joc”). Curgerea liniştită a vieţii de la ţară este agresată, statutul personajelor care compun acest mediu este modificat. Ţăranul ,,făcătorul” de pâine este surprins într-o stare de ,,fost zeu” degradat: ,,Cu desagii pe spatele încovoiat,/Coboară la cooperativă./E ziua pâinii, Sfânta Sâmbătă,/Iar Dumnezeu ne vede în aluat.” (,,Calea pâinii”).
Ritualurile de altădată se mai pot petrece doar în relaţia cu natura: ,,Tata ia bota cea mare/Şi-i cere nucului roadele”. (,,Frunze de nuc”). Dacă poetul îşi va înveşmânta versurile în melancolii şi în nostalgii, poezia lui s-ar apropia de lirica lui Ion Horea.
Poemele patriotice ale lui Menuţ Maximinian, care deschid acest volum, nu depăşesc obişnuitele clişee: ,,Ţăranii sapă în nemurire” (,,Vatra Cetăţii”).
Poezia religioasă, din partea finală a volumului, are mai multă solemnitate ,,civilă”, decât fior liric. ,,Clopotele bat,/Mă cheamă prin vifor spre mănăstire./Iar eu netrebnicul,/Nu am putere să mă ridic.” (,,Părintele”). Când poetul nu complică lucrurile, poezia lui place: ,,Iar Gavrilă, cu oboseala bătută în cuie, ca Iisus”(,,Ţuică şi lapte”).