A-ți tăia respirația

E starea emoțională pe care am trăit-o prima dată, la vederea unei reviste de care nu știam: „Sinteza” . De ce reacția mea de atunci (și care, treptat, cu ocazia altor numere, s-a potolit, asta doar pentru că nu mai e vorba de acel gheizer al surprizei)?
Constatam pentru prima oară că ceea ce ține de firesc, de normal în mass-media se poate întâmpla și la noi. Se poate și la noi atinge o performanță editorială, tipografică, în domeniul publicisticii românești: peste 240 de pagini (format A4) elegante prin calitatea hârtiei, calitatea imprimării (de la caracterul literei la acuratețea reproducerilor foto), subiecte majore sau inedite, de interes național ori internațional și, deopotrivă, aveam impresia măgulitoare că ți se comunică efectiv și afectiv, că nu ai a face cu pagini balast ori conjuncturale.
Pornind de la aceste impresii, apoi cu alte prilejuri, mi-a rămas un puseu de contrarietate provocat de următorul aspect: Cine e fondatorul „Sintezei”, această splendidă „revistă de cultură și gândire strategică”, editată lunar sub egida Asociației Române pentru Evaluare și Strategie? Este cel care semnează editorialele publicației: Vasile Dâncu. Adică venerabilul poet de la Runcu Salvei, Vasile Dâncu? Nu. Energicul, întreprinzătorul poet, eseist, director al Editurii „Școala Ardeleană” de la Clu-Napoca, deci runcanul Vasile George Dâncu? Nu; este runcanul Vasile Sebastian Dâncu.
Adică e cel care a avut nedumeritoarea (pentru mine) hotărâre de a accepta funcția de vicepremier în penibil de compromisa trupă ministerială, zisă „Guvernul de tehnocrați” (zis, de la Cotroceni, „Guvernul meu”…) al cumplitului an politico-administrativ 2016? Da…
Nefiind abonat (nu, nu din pricina pungii mele costelive de pensionar), îmi parvin aleatoriu numere din „Sinteza” , adică așa, ba unul mai nou, ba altul mai vechi. (Iată un adjectiv – „vechi” –, care nu se potrivește pentru revista de față!)
Într-o vizită recentă la un fost coleg de liceu, am fost învrednicit de amfitrion (care mă știa încă din adolescență, nu regalist, ci simpatizant al monarhiei românești – datorită mamei) cu un număr din 2016 (adică, în vremea când fondatorul „Sintezei” făcea figurație la București; ceea ce dovedește , pe de altă parte, că are un colectiv redacțional jos cu pălăria!). E dedicat familiei noastre dinastice, coperta anunțând din start tematica: „Sub semnul regelui” și chipurile celor patru regi ai României.
Dl. Vasile Dâncu își încheie tranșant, dar cu finețe, editorialul din debutul revistei: „(…) regalitatea este un ritual al permanenței, o compoziție eterică a identității. Trebuie să crezi în valori pentru ca să devină prezență, să se întrupeze. În orice caz, cu regalitatea nu-ți poți face selfie!”
Deopotrivă, orizontul de apreciere nu este unul encomiastic, ci supravegheat de exigențele discernământului. Alexandru Muraru, de pildă, consideră că: „Astăzi, Casa Regală nu are personalitate juridică proprie, nu este propriu-zis în arealul instituțional românesc. Cum ar spune economistul american Douglass North, este o instituție informală, deși puterea sa de lobby și persuasiune, simbolul, prestigiul și valorile sale o înscriu între primele reprezentări ale statalității românești contemporane.”
De asemenea, se remarcă un profesionalism chiar și în formularea titlurilor tentante: „Abdicarea Regelui Mihai: o rană deschisă”; „Regalitate și modernitate, sau despre nevoia de transcendent a politicului”, ori „Singura iubire care mi-a mai rămas este Regele” (interviu cu Doina Cornea).
Nu înseamnă că materialele – dat fiind prețioasa tematică -, au un caracter sobru, de scrobeală academică. Iată, printre altele, cititorului i se pun la dispoziție articole foarte interesante (pe alocuri cu pigmenți joviali) despre interesul Altețelor Regale pentru sport, acestea chiar practicând sportul sau patronând cluburi sportive, întreceri de anvergură națională și internațională: schi, săniuș, rugby, motociclism, pilotaj aero, automobilism, scrimă ș.a. Mai mult (admirabil!): Principesa Ileana este absolventă a Institutului Național pentru Educație Fizică și Sport.
Ei bine,toate numerele revistei „Sinteza” confirmă ceea ce și-a propus de la început:
* Stimulează democrația participativă și denunță patologiile acesteia;
* caută mecanismele colective de a ne bucura de succese dar și luciditatea de a recunoaște cauzele adevărate, sociale și individuale pentru înfrângerile noastre;
* crede că este nevoie de gândire critică și că viitorul poate fi modelat;
* crede că realitatea poate fi gândită, poate fi explicată, cu toate limitele cunoașterii;
* revista „Sinteza” vrea să arate că există gândire și dincolo de ideologiile politice sau filosofice „cool”.
Cum avem „doar iluzia că înțelegem lumea și că participăm direct la ea”, această revistă vrea să aducă „argumentele tuturor la judecata faptelor și la radiografia prin intermediul valorilor.”
Încât, vorba latinilor: Vivat, Crescat, Floreat!