Trei schelete pe drum...şi despre un român care...

Precum spuneam în titlu, trei schelete mergeau pe stradă cu mersul lor de tot haios. Unul din margine pune mâna pe cel din mijloc şi apoi îl întreabă:
-Tu când ai murit?
-În 1977.
-Măi, se vede că se mânca bine pe atunci. Ai nişte oase tari ca fierul.
Cel astfel lăudat pentru oasele lui îi dă un ghiont celui cu constatarea şi-l întreabă:
-Dar tu când murişi, bre?
-Eu? Curând după ce a venit democraţia.
-Aşa! Ai totuşi oase bune. Cu mult calciu...caşcaval, lapte, urdă!
-Mă rog, dacă spui tu...
Curios, cel din mijloc îi dă şi el un ghiont celui de pe marginea cealaltă şi care nu scosese o vorbă până atunci:
-Dar tu când ai murit, măi?
-Lasă-mă-n pace cu prostiile! Eu n-am murit. Sunt student la seral şi mă duc la cursuri.
x
Un român intră într-o bancă eleveţiană:
-Domnule -se adresează el unui funcţionar -aş vrea să depun o sumă de bani la banca domniei voastre.
-Da, se poate. Ce sumă doriţi să depuneţi?
-Trei milioane, domnule!zice românul în şoaptă şi privind în toate părţile spre a nu fi auzit de cineva.
-Puteţi vorbi tare! zice funcţionarul. La noi sărăcia nu este socotită o ruşine.