Victor Știr: Raportul american și viitorul nostru luminos

După contradictoria stare de blazare nervoasă în care am intrat, auzind de luni de zile doar discuții politice despre creșteri de prețuri, despre tăieri, am avut prilejul ca în urmă cu puțin timp să ne împrospătăm sursa dezbaterilor cu comentarii despre prezența României în Raportul Comisiei Juridice a Camerei Reprezentanților a Statelor Unite, dominată de republicani.

Între țările cu problem, ”pictate” în analiza pe care o face Raportul figurează și România cu exercițiul de abilitate remarcabilă de a anula alegerile prezidențiale din noiembrie 2024. De atunci, a curs multe cerneală atât din tabăra suveraniștilor, dar mai ales a guvernanților progresiști, atât de stăruitori în a demonstra amestecul rușilor în scorul care îl plasa pe Călin Georgescu pe prima poziție a opțiunile electoratului român. Nu mai jos decât Președinția României, prin vocea celei de-a douăzeci și șasea inteligență a lumii contemporane, sub care semnează președintele Nicușor Dan, corhănitor de ecuații matematice, exprimă îngrijorare pentru activitatea postacilor ruși pe Tik-Tok în favoarea suveraniștilor români. Spunea președintele Dănuț cu convingere în câteva ocazii că, dovezile implicării rusești vor apărea peste câțiva ani. Ei, iată că, nu a fost nevoie de un timp atât de îndelungat și, americanii, din citadela democrației mondiale, spun că nu a existat niciun fel de interferență a administrației Putin în alegerile din România. Faptul nu-l impresionează pe președintele atât de preocupat de sursa banilor care au ajuns la postacii, prestatori de servicii pentru suveraniști. După cum se cunoaște, de aceeași boală suferă și  Domnia sa care nu a dat o listă cu sponsorii săi, nici nu le-a returnat banii direcționați spre campania lui de statul român.

Cât despre suveranism, ce se mai discutăm? Ne doare capul să ne amintim când a fost, totuși, România suverană în ultimele timpuri. După Al Doilea Război Mondial, România a intrat în lagărul comunist, îngrădit cu sârmă foarte tare, și străduințele lui Ceaușescu de a dobândi, ”câta” suveranitate, vorba bănățeanului, nu au fost decât încercări lăudate până la un loc de Occident care a găsit, apoi de cuviință să trateze cu URSS și se ghideze țara noastră pe o cărare care a făcut o harcea-parcea. Țara nu numai că nu are suveranitate, dar a renunțat la ea prin lege, apoi prin negocierile cu Uniunea Europeană, și astăzi tot ce se hotărăște pentru România se întâmplă în Bruxelles-ul, mult mai sever ca altădată Înalta Poartă.

Vocalii purtători de cuvânt ai suveraniștilor au spus cu satisfacție: Iată ne-a dat dreptate americanii, aceste lucruri le știam și le-am spus și noi, împotriva minciunilor din presa oficială și din cele proferate de Guvern, Președinție etc. Cum era firesc, comisia americană dă pe față hotărârea ”democratică” a Uniunii Europene care și a făcut o strategie din a invalida alegeri în țările membre UE. Dacă a mers în România, astfel vom rezolva și în Germania și în alte țări, își vor fi zis campionii democrației care ne ceartă că noi nu respectăm standardele.

Nu reținem, ca Anthony Blinken, trimisul administrației Biden (ieșită din exercițiul puterii, la sfârșit de mandat) la București, tot cu misiunea de invalidare a alegerilor românești, a fost sau nu menționat în raport american.

Cu menționarea în raport, a prins iar viață entuziasmul românesc pentru recâștigarea țării, ceea ce însemnează folosirea spre binele poporului a resurselor subsolului: gaz, petrol, sare, minereuri, mai multă grijă pentru banul public și o poziție demnă în UE și față de Ucraina; a pământului fertile, pădurilor, apei. Evident, prin denunțarea înscrisurilor prin care România a renunțat la suveranitatea națională.

Speranțele dezvoltării României pe seama resurselor proprii au incendiat sensibilitatea optimiștilor, firește, totul la un viitor deocamdată fără acoperire. Zgomotul speranțelor exprimate ne-a tăbăcit urechile în cei treizeci și cinci de ani de la căderea comunismului.

Ce urmări va avea raportul american pe care președintele Nicușor Dan îl tratează destul de neutru? Uniunea Europeană, în speță Franța, nu vor renunța la statutul semicolonial al prea înțelegătoare și blândă ca să acoperă Bucureștiul cu ”fum”. România este bună pentru toți occidentaliiȘ de nu curge, picură ceva.

Cei mai fericiți suntem când ne gândim la o Românie viitoare, pe care o proiectăm peste timp și spunem: va fi petrol, vor fi gaze, va fi mâncare de pe câmpiile noastre, vom putea trăi după munca proprie în țară. Uităm că este în firea noastră ca tot ce avem, să fie împrăștiat de clasa politică, apoi să le cumpărăm la preț de speculă de la alții.

Cum am spune, nu suntem în atenția americană, și noi nu putem hotărî, nu ne putem propune relații cu nimeni pentru că nu avem politică externă, funcționăm ca un SRL al UE. Întrebările sunt: până când, și cum putem ieși din această stare?

Victor ȘTIR