Vrednicia lui Menuţ

Este pentru mine o mare şi plăcută provocare şi cinste să scriu despre tânărul care mânuieşte cu artă condeiul şi îşi pune la mezat tinereţea pentru propăşirea actului de cultură.

Pe una din manşetele copertei recentei sale lucrări lansate, „Cornel Pop şi rugăciunea cântată”, Editura Eikon din Cluj, consemnează sub poza domniei sale, impresionantul palmares literar, jurnalistic, de televiziune şi nu numai, situându-l deja pe podiumul naţional.

Cartea la care am făcut referire este cea de-a 9-a scrisă de iscusitul Menuţ şi lansată într-un spaţiu de cult în acompaniamentul sacru al Cameratei „Academica” din Câmpulung Moldovenesc şi al Coralei „A. Mureşanu” din Bistriţa, slăvită de autor în această frumoasă carte. A demonstrat că succesul şi valoare nu aşteaptă trecerea anilor şi că tinereţea poate fi trăită şi în astfel de patimi.

A venit special de la Cluj editorul Vasile G. Dâncu să-i confirme toate acestea, iar prefaţatorul acestei valoroase lucrări – preotul şi scriitorul bistriţean Ioan Pintea, l-a ridicat pe vrednicul autor… „în al 9-lea Cer”. Şi câte nu s-au spus despre domnia sa în acea memorabilă duminică de mijloc de Florar la Catedrala din str. Odobescu din Bistriţa şi la Şcoala Specială „Sf. Maria”.

Da, d-le Menuţ, eşti mare, eşti perseverent şi neobosit şi ai învăţat să-ţi sporeşti cu succes talanţii, făcând dovada că ai trecut cu folos prin şcoală şi prin universitate şi, mai ales, că ai realizat acest succes literar „fără de arginţi”. Ai reuşit într-un timp record să-l descoşi pe dl. Pop Cornel despre toate amănuntele vieţii şi activităţii sale, cum nici Securitatea n-ar fi reuşit, certificându-i verticalitatea, neclintirea şi uriaşa sa muncă de o jumătate de veac, ce a făcut ca polul valorii muzicii corale să se mute şi să se stabilească la Bistriţa. Cred sincer că nu ţi-a fost uşor şi că n-ai ştiut la ce ham te-ai înhămat când ai acceptat propunerea Centrului Judeţean pentru Cultură de a te avânta într-un astfel de domeniu. Ai reuşit doar în câteva luni de muncă neobosită să scoţi din adâncuri o adevărată comoară, demonstrând tuturor, şi mai ales tinerilor, că viaţa este frumoasă dacă ştii s-o trăieşti cu folos. Sunt mândru că sunt contemporanul tău şi că faci parte din tânăra generaţie care îşi cunoaşte menirea şi ştie să pună umărul la propăşirea culturii în ciuda vremilor de restrişte ce le traversăm cu toţii.

Felicitări! Eu ţi-am acordat deja „nota 10 cu felicitări” pentru carte şi îţi mulţumesc că m-ai făcut şi pe mine într-un fel erou al acestei valoroase cărţi. Cinste diuganilor că ne-au dat asemenea valori umane.

Îţi doresc succese în continuare şi te mai aştept cu catalogul deschis la pagina cu… Menuţ Maximinian!